Cu fiecare an, fenomenul de disparitie a copiilor de la domiciliu ia amploare si reclamatiile parintilor curg tot mai des la sectiile de Politie. In timp ce oamenii legii sunt pusi pe jar si nevoiti, uneori, sa bata muntii si padurile zile intregi pentru a-i gasi pe minori, parintii sunt disperati ca s-ar putea sa nu isi mai vada niciodata odraslele. Anul trecut, 30 de minori au disparut de la domiciliu, atrasi de libertate si de dorinta de a fi independenti inca de la varste fragede.
De la cuvintele mieroase si „slujbele” ce ascund doar exploatare sexuala si pana la banalul pachet de bomboane – orice poate atrage un copil si a-l face pierdut, in cazurile cele mai nefericite. Statisticile centralizate la nivelul Inspectoratului de Politie al Judetului (IPJ) Salaj arata ca, in cursul anului trecut, au fost inregistrate 30 de disparitii in randul minorilor, in mare parte fiind vorba de copii care au vrut sa isi ia viata in propriile maini si care au fugit din familii. Purtatorul de cuvant al IPJ Salaj, Maria Cristea, ne-a declarat ca, din totalul de cazuri inregistrate in 2010, doar sase privesc copii care au fugit din centre de asistenta sociala sau din case de tip familial, finantate de stat. „Din fericire, toti cei 30 de copii disparuti de la domiciliu au fost gasiti si adusi inapoi, acasa. Niciunul nu a comis infractiuni si niciunul nu a fost victima unei infractiuni”, a declarat purtatorul de cuvant.
Toti minorii disparuti de acasa, anul trecut, au varste cuprinse intre 14 – 18 ani. In general, este vorba despre adolescente care decid sa plece voluntar de acasa pentru a locui in concubinaj. Cazurile cele mai multe de acest gen se intalnesc in mediul rural, in familiile dezbinate sau care se confrunta cu o situatie materiala precara. „Cautarile in aceste cazuri incep imediat ce parintii ne sesieaza disparitia copilului. Echipele se mobilizeaza si incep cautarile imediat”, a subliniat purtatorul de cuvant.
Trebuie invatati sa spuna NU
Fenomenul de disparitie de la domiciliu a copiilor poate fi redus prin educarea parintilor, sunt de parere reprezentantii mai multor institutii si organizatii din tara noastra. Psihologul Mara Crisan ne-a declarat ca „pentru a preveni plecarea sau fuga copiilor de acasa trebuie sa le oferi multa dragoste si un camin in care sa aiba tot confortul sufletesc de care au nevoie. E important pentru ei sa se stie in siguranta si sa inteleaga ca exista persoane care au grija de ei, astfel incat sa nu caute aceasta << grija >> in alta parte”.
Totodata, specialistii spun ca pentru a-i invata pe copii ce inseamna „siguranta” trebuie ca acestia sa-si cunoasca numele, adresa, numarul de telefon, numele parintilor si sa nu le spuna oricui, precum si sa spuna intotdeauna parintilor unde si cu cine pleaca. Copilul trebuie sa ceara voie celui care are grija de el inainte de a se urca intr-o masina, chiar si cu o persoana cunoscuta si sa ceara voie parintilor sau invatatoarei daca vrea sa plece undeva dupa ore.
Tot pentru propria siguranta, copilul trebuie invatat sa spuna cuiva in care are incredere daca se simte speriat sau amenintat si sa nu deschida usa daca este singur acasa si nu asteapta pe nimeni. De asemenea, in cazurile cand se simte amenintat, copilul trebuie sa spuna NU si sa stie ca exista mereu cineva care il poate ajuta.
Pentru situatiile in care s-a pierdut, copilul trebuie invatat sa apeleze la un politist, o vanzatoare sau un adult insotit de un copil, daca s-a pierdut si are nevoie de ajutor, iar pentru a evita riscul tentantiilor, copilul trebuie sa accepte un cadou sau dulciuri doar cu voia parintilor.
Numar unic pentru reclamarea disparitiilor
Pentru reclamarea disparitiei copiilor, exista acum un numar de telefon unic european, 116.000, functional in zece state, respectiv Belgia, Franta, Olanda, Portugalia, Danemarca, Slovacia, Ungaria, Romania si Polonia. Daca un roman isi pierde copilul in unul din statele mentionate si nu cunoaste numarul de telefon de la politia locala, poate apela 116.000 si i se vor furniza informatiile necesare, in engleza sau in limba tarii respective.