Palatul Copiilor, o poveste tristă şi nedreaptă întinsă pe o jumătate de secol

O situaţie grea şi, în opinia proprietarilor, profund nedreaptă, este cea cu care se confruntă de ani de zile cei care deţin în prezent această clădire şi terenul aferent, proprietate situată în Zalău, cunoscută sub numele de „Palatul Copiilor”.

Proprietara, deposedată de propriile bunuri şi aruncată într-un subsol, unde a trăit până în ultima clipă.

Clădirea Palatului Copiilor, fostă Casă a Pionierilor, funcţiona iniţial, potrivit spuselor proprietarilor, în clădirea cea veche (vila) care, împreună cu terenul, se aflau în proprietatea Irinei Bikfalvi, mătuşa actualilor opt proprietari. În anul 1950 proprietatea, situată în Zalău pe strada Cloşca la numărul 27, a fost preluată abuziv de autorităţi, iar proprietarei i-a fost lăsat la dispoziţie doar un spaţiu mic aflat la subsolul clădirii, loc în care a trăit şi a şi murit, după ani de suferinţă. Imobilul era compus din suprafaţa de 7.625 de metri pătraţi de teren pe care era construită o casă de locuit, clădire care există şi astăzi, având o suprafaţă utilă de 220 de metri pătraţi, anexe gospodăreşti care au fost demolate şi în locul cărora s-a construit o parcare acoperită.

În anii 50, statul a trecut acest imobil în proprietatea sa în mod abuziv, ignorând legile în vigoare la vremea respectivă şi inventând o datorie a fostei proprietare, în cuantum de 1.193 lei, cu titlu de impozit, cu toate că acea datorie era practic stinsă prin compensarea legală cu o datorie de peste 34.000 lei cu titlu de chirie, pe care statul român o avea faţa de Bikfalvi Irina, datorie constatată printr-o hotărâre judecătorească.

Urmare a acestor acţiuni, statul român şi-a întabulat dreptul de proprietate astfel obţinut în C.F. nr. 1 Zalău, dreptul de proprietate fiind întăbulat pe întregul imobil, chiar dacă procesul verbal de preluare lăsa în proprietatea defunctei o cameră de locuit şi o bucătărie, dar din care a fost într-un timp scurt, dată afară. Istoria acestei proprietăţi este una uriaşă, la fel şi întreaga poveste a părţilor implicate şi a consecinţelor venite în zecile de ani, prin acţiuni, sute de cereri, căi de atac şi acţiuni noi în instanţă pe care nu le putem aminti din lipsă de spaţiu, cu atât mai puţin descrie, în materialul de faţă. Revenind către finalul acţiunilor (deşi chiar şi acest „final” se întinde până astăzi şi continuă), în anul 2002 proprietarii de drept (moştenitorii) au fost puşi în proprietate printr-o Decizie civilă a Curţii de Apel Cluj. Aşa cum rezultă din cele relatate de proprietar, dar şi cum lesne se poate vedea la faţa locului, Inspectoratul Şcolar Judeţean a ridicat, pe parcursul anilor, mai multe construcţii şi anexe care au adus în final întreaga proprietate în forma actuală. Inspectoratul Şcolar Sălaj şi Ministertul Educaţiei nefiind, fireşte, niciodată, proprietar tăbular al imobilului. După ce au încercat să-şi recapete, fără succes, proprietatea, în baza Legii 112 din 1995, proprietarii au intrat în caruselul proceselor şi acţiunilor în instanţă şi, timp de peste 20 de ani, au încercat să-şi facă dreptate, după două decenii de procese şi peste 150.000 de lei cheltuiţi de proprietari în acest scop.

Şi… folosiţi, şi cu banii luaţi

În mod firesc, Ministerul Educaţiei prin Inspectoratul şcolar Sălaj vrea să-şi recupereze banii investiţi, fapt pentru care în urma procesului intentat proprietarilor, Curtea de Apel Cluj emite în anul 2011 o decizie civilă, rămasă definitivă şi executorie, prin care îi obligă pe proprietari la plata sumei de 1.100.000 lei, pentru construcţiile noi şi îmbunătăţirile aduse de Inspectorat, imobilului. Ulterior, Tribunalul Sălaj stabileşte, în septembrie 2012, că proprietarii vor primi suma de 2.622.488 lei despăgubire pentru lipsa de folosinţă a terenului şi chiria pentru o perioadă de zece ani. Curtea de Apel Cluj reduce însă această sumă stabilită iniţial de Tribunalul Sălaj, la 422.518 lei, printr-o Decizie definitivă şi executorie, dată în februarie 2013.

Astfel, în cele din urmă, Inspectoratul Şcolar Sălaj (ISJS) demarează acţiunea de executare silită împotriva proprietarilor, pentru suma de 1.100.000 lei, stabilită prin Sentinţa definitivă şi executorie a Curţii de Apel Cluj, cerând în paralel compensarea cu datoria de 422.518 pe care ISJS o are faţă de proprietari. În final, proprietarilor le revine în sarcină, achitarea către Inspectoratul Şcolar a sumei de 677.482 lei (aproximativ 150.000 de euro) sumă pe care nici unul din cei opt proprietari nu o recunoaşte şi nu o acceptă în sarcină. Aşa cum declară proprietarii, timp de peste 20 de ani aceştia nu au afectat în niciun fel bunul mers al activităţilor desfăşurate de Inspectorat, pe o proprietate care, logic, nu le aparţinea, proprietarii încercând în nenumărate rânduri să ajungă cu ISJS la un acord amiabil şi, în mod firesc, profitabil pentru ambele părţi.

Deciziile şi propunerile ferme din partea proprietarilor au fost însă mereu amânate, invocându-se motive financiare, schimbări ale factorilor de decizie la nivel de Minister şi alte justificări care, până la urmă, nu interesau pe nimeni de vreme ce un drept de proprietate era în mod vădit atins şi, culmea, exact partea care avea cele mai puţine drepturi, refuza orice propunere către normalitate. Proprietarii spun dezamăgiţi că în totţi aceşti ani Ministerul Educaţiei, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean, nu au investit în întreţinerea imobilelor, iar ceea ce era cândva funcţional sau cu un aspect plăcut, s-a degradat şi distrus în timp. Proprietarii se consideră în acest fel, păgubiţi, având în vedere că o instituţie le-a folosit proprietatea timp de peste 65 de ani, şi se văd acum, după labirintul unor procese întinse pe două decenii, în situaţia de a mai scoate din buzunare nişte sute de mii de lei pe care să le ofere Inspectoratului, după ce zeci de ani de zile acesta şi-a desfăşurat activităţile pe proprietatea acestor oameni.

Investiţii care mai mult au distrus proprietatea decât să o îmbunătăţească” spun proprietarii

Proprietarii arată în scrisoarea pe care au trimis-o pe adresa redacţiei noastre: „Este o tortură pe care o trăim de zeci de ani. Suntem proprietarii unui teren pe care statul l-a folosit, cu tot ce era pe el, zeci de ani fără să scoată un leu din visterie. Mătuşa mea şi-a trăit ultimii ani într-un subsol insalubru, acolo unde a şi murit, răpusă de tortura psihică şi chinul unei vieţi nedemne, în propria ei casă. Am cheltuit peste 150.000 de lei cu nişte procese pentru a intra din nou în posesia unor lucruri care au fost şi sunt, de drept, ale noastre, nu am cerut nimic altceva. Dacă ar fi să cuantificăm toată suferinţa din aceşti ani, toţi banii şi toate drumurile, stresul emoţional, oare unde am ajunge? Rămânem la convingerea că nu avem nici o datorie faţă de această instituţie şi că aşa-zisa datorie s-a prescris în mod legal începând cu data de 21.04.2014”, spune unul dintre proprietari, Andrei Bikfalvi. Nici aşa-zisele investiţii ale Ministerului, prin ISJS, nu sunt nici pe departe, atât de pompoase pe cât sunt prezentate. Faptul că s-a tras un cablu de internet şi s-a făcut o canalizare improvizată, nu reprezintă, în opionia proprietarilor, investiţii majore, ci doar lucruri care au stricat şi mai mult aspectul proprietăţii. Proprietarul spune că nu există nici încălzire centrală, iar grupul sanitar se află încă în curtea palatului, fapt pentru care investiţiile le consideră inutile şi prost făcute.

Proprietarii spun că se consideră umiliţi şi batjocoriţi, că mereu, pe tot parcursul acestor ani, au dat dovadă de înţelegere, de cooperare, au răbdat şi nu au cerut absolut nimic în schimb, trezindu-se acum în situaţia de a fi executaţi silit pentru o sumă colosală pe care oricum nu o au. Toate acestea în condiţiile în care au trecut cu vederea toate neajunsurile şi suferinţele create în tot acest timp îndelungat în care, această instituţie le-a folosit şi modificat proprietatea după bunul plac şi interesele proprii. Totul, măsurat în decenii.

Păgubiţi şi buni de plată, proprietarii au ajuns la capătul puterilor

Potrivit avocatului celor care deţin proprietatea, lucrurile se prezintă în momentul de faţă, astfel: Prin cererea de executare silită înregistrată la Biroul executorului judecătoresc Ciumărnean Romeo Gabriel, la data 15 iunie 2015, creditoarea Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj a solicitat încuviinţarea executării silite şi demararea procedurii împotriva proprietarilor, pentru plata sumei de 1.100.000 lei, reprezentând contravaloarea construcţiilor ridicate pe terenul subsemnaţilor şi a îmbunătăţirilor efectuate la construcţiile existente iniţial. Inspectoratul Şcolar Judeţean Sălaj a formulat cererea de executare silită împotriva proprietarilor cu toate că, la data de 10.06.2015 aceştia au notificat Inspectoratul şcolar, prin executorul judecătoresc, despre faptul că termenul de prescripţie extinctivă, în care ar fi putut cere executarea silită s-a împlinit la data de 21.04.2014.

Cu toate acestea însă, creditorul a demarat împotriva proprietarilor Palatului Copiilor, executarea silită, ignorând că în speţă dreptul de a cere executarea silită s-a prescris. O hotărare judecatorească sau un alt titlu executoriu pot fi executate silit numai într-un termen stabilit de lege. După trecerea acestui termen, debitorul nu mai poate fi constrâns la plata obligaţiei stabilită prin titlu, prescripţia extinctivă stingând dreptul creditorului de a mai apela la forţa coercitiva a statului” spune apărătorul proprietarilor.

Potrivit legii, în speţă, dreptul de a cere executarea silită s-a născut în momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 581/03.04.2009 a Tribunalului Sălaj, respectiv 21.04.2011, data la care Curtea de Apel Cluj a pronunţat Decizia civilă nr. 229/A/2011. De la această dată a început să curgă prescripţia dreptului de a cere executarea silită – mai exact termenul de 3 ani.

În conformitate cu prevederile legale arătate mai sus, aplicabile în speţă, prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. Având în vedere ca în acestă perioadă de timp, creditoarea nu a întreprins nici un demers care să ducă la întreruperea cursului prescripţiei, proprietarii Palatului Copiilor au solicitat instanţei să constate ca dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris şi pe cale de consecinţă să dispună admiterea contestaţiei la executare formulate şi anularea actelor de executare efectuate în Dosarul execuţional. S-a cerut şi suspendarea provizorie, până la soluţionarea cererii de suspendare, această cerere a fost însă respinsă de instanţă ca neîntemeiată. Din ciclul nedreptăţilor fără margini altfel cât se poate de legale”, în viziunea unora care consideră drept, legitim şi mai ales uman, ca după ce au folosit timp de zeci de ani bunuri şi spaţii care nu le-au aparţinut niciodată, fără să achite un ban, să mai şi solicite sume colosale, la plecare, drept „mulţumire” pentru 60 de ani de stat în chirie, gratis”, conchide avocatul.

Ne vom pierde probabil şi locuinţele actuale, pentru această sumă pe care noi nu o recunoaştem”

Executorul judecătoresc Romeo Ciumărnean ne-a explicat faptul că vânzarea imobilului la al doilea termen al licitaţiei va porni de la un preţ reprezentând 75 la sută din preţul iniţial, bunul putând fi vândut celui care achită cel puţin 30 la sută din preţ. Dacă nici la al doilea termen bunul nu se vinde, la cel de-al treilea, licitaţia porneşte de la jumătatea preţului iniţial putând fi vândută, practic, pentru orice sumă. În felul acesta riscul este foarte mare ca din suma rezultată în urma vânzării să nu mai rămână nimic la dispoziţia proprietarilor.

Am ajuns practic, în situaţia ca după 20 ani de procese, prin care am încercat să ne recuperăm imobilul preluat în mod nelegal şi abuziv de către Statul Român, să nu putem ajunge în posesia imobilului proprietatea noastră, ba mai mult să fim şi obligaţi să plătim Inspectoratului o sumă exorbitantă-care în prezent este prescrisă. Cu concursul instanţei, vom ajunge ca imobilul nostru, pentru care ne judecăm de 20 ani, să fie executat silit de statul român, în mod nelegal, iar subsemnaţii ne vom pierde probabil şi locuinţele toate acestea pentru că am îndrăznit să solicităm instanţei restituirea imobilului ce a fost preluat abuziv de statul român, în posesia căruia nu am intrat practic niciodată!”, ne-a spus unul din cei opt proprietari ai Palatului Copiilor. Un imobil care dincolo de toată această poveste interminabilă, a fost şi este casa lor.

Alte articole

23 Thoughts to “Palatul Copiilor, o poveste tristă şi nedreaptă întinsă pe o jumătate de secol”

  1. Anonim

    Aia e parcare? Niste panouri ruginite, si restul „clădirilor” care stau sa cada.. Frumoase investitii. Mai vrea si bani statul dupa ce a stat gratis 50 de ani. Ar merita dati in judecata la instantele internationale. Dupa ce au bagat-o le batrana in groapa ii baga si pe mostenitori.

  2. Anonim

    Din pacate , statul isi bate joc in continuare de proprii cetateni . Un stat slab, macinat de coruptie, ramas in urma cu 100 de ani

  3. Din judecata stramba a CA Cluj

    rezulta o chirie de cca. 422.518 / 65 ani / 12 luni ~ 541,69 lei/luna.

    1. Anonim

      100 de euro chirie…. bravo Inspectoratule. Frumos! O sa va bata Dumnezeu pe toti cei care procedati atat de ilegal si imoral fata de niste oameni, indiferent cine sunt sau ce nationalitate au!!!

  4. Cam mica chiria de 541,69

    Pentru ditamai hardughia. Atata platesti azi pe o garsoniera. Vai de mama lor evaluatori de Cluj!!!

  5. Evaluarea facuta la Tribunalul Salaj

    e infinit mai aproape de adevar, adica de vreo 6 ori mai mult, cca 3000 lei/luna.
    Da’ ce sa facem? Traim in Romania, tara tuturor posibilitatilor.

    1. Anonim

      poate ca esti si tu un ungur bulan, si vreti sa redeveniti stapani in Ardeal, de te agiti cu un calcul al chiriei de 2 bani. Marga dracului toti din neamul Bikfalvi, ca au supt destul de pe acest pamant romanesc. Ungurii sunt ca rusii, fura sau ocupa de la alte popoare.
      Ar trebui sa fiti tratati dupa cum tratati si voi alte natii si popoare. Si asa a-ti disparea de pe fata pamantului.

      1. cuscra

        Ba, esti un sovin nenorocit, furtul e furt si n-are nationalitate !

        1. Anonim

          asa este. Oamenii judeca aceste lucruri dupa nationalitate, de parca legea tine cont de asta. Cum poit fi unii atat d elimitati si dobitoci? Nu tim parte nimanui insa din ceea c eimi dau seama, din ce au avut, acesti opt proprietari vor ramane doar cu niste datorii URIASE dupa ce statul le a folosit prorprietatea timp de 65 de ani. Punct.

  6. familia Bikfalvi

    Bikfalvi, un nume care a dominat zalaul si comunele apropiate. Familia asta de unguri, detineu impreuna cu alte familii de unguri si evrei , tot ceeea ce inseamna Zalau. Ungurii au luat totul de la romani in Ardeal, si poate ca asa a facut si statul roman dupa ce au recuperate Ardealul.

  7. Zălăuan

    Da oare, în 1950, imobilul chiar a fost preluat abuziv de stat sau datoria aceea faţă de stat era reală şi deloc inventată?

  8. vrem si opinia ISJ/ Statului (asa cum e el, ne mi si reprezinta)

    Pai bine mai (ziarist si comentatori subiectivi). S-a trecut in viteza peste o gramada de elemente esentiale: eu daca trec pe langa Palatul Copiilor si ma uit la ce e construit peste suprafata/cladirea initiala de 220 mp – dupa cum zici in art., domnu’ Negoita – nu cred ca se vede doar un cablu internet si un wc. Sau nu aveti simtul masurii? e normal sa retrocedezi (in integrum) dar cei 220 mp sunt poate doar 1/6 sau 1/7 din totalul construit (facem masuratori dl Negoita?).+teren de tenis+infrastructura, dar hai sa n referim doar la cladiri. cum dreaq nu vedeti in afara de cei 220 mp, cat era cladirea fam. Bicfalvi, restul construit dupa 1950 (ani de trista amintire de altfel). ca, cu statul roman sau isj, ce s-a construit dupa 1950 s-a facut pe banii oameniilor din tara asta. pentru viata dusa de proprietara, se cer despagubiri/daune morale separat, NU ii dai inapoi si ce n-a construit, gratis sau pe interese. Asa ceva nu se face niciunde in lume!!! nici in UE, nici in Cornul Africii! Una e una, si alta e alta. O nedreptate facuta in 1950 nu trebuie sa genereze alte nedreptati in 2015. Dar pt. ce s-a construit dupa 1950 trebuie platit! iar pt viata de mizerie pe care a avut-o proprietara de drept a terenului(ce suprafata?) si a cladirii (ce suprafata initiala? 220mp? acum cat e? doar un wc?) se cer despagubiri / daune separate.P.S. DE CE DAI doar opinia unei parti, dl. Negoita??? E etic d.p.d.v. jurnalistic?

    1. Adi

      „În mod firesc, Ministerul Educaţiei prin Inspectoratul şcolar Sălaj vrea să-şi recupereze banii investiţi” zice in articol, pune/ti ochelari.
      Ideea de baza care se deduce este ceea se va si intampla. Proprietarii pierd si ce au avut si raman si cu datorii uriase, pentru ca se va vinde la a treia strigare unde pote fi cumparata proprietatea si cu 1 (unu) leu. Asta ti se pare normal?? Ce daca sunt unguri, e proprietatea lor si nu ii intereseaza parcarea acoperita si anexele construite de stat acolo! Ce opinie vrei de la inspectorat cand faptele vorbesc si ei ii executa silit pe proprietari? Nu e clar?Important e rezultatul concret la care se va ajunge mai mult ca sigur, lasa tu masuratorile ca le face cine trebuie. Daca erai tu in locul acestor oameni nu mai erai atat de critic.

    2. Anonim

      bine mai , dar a zis proprietarul sa construiasca ceva acolo ? sa le ia naibii sa le duca la inspectorat , nu sa ceara acum sume enorme

  9. Anonim

    Incredibil! Daca urmasii proprietarilor mai au banii si mervii necesari ar trebui sa se adreseze la CEDO!

  10. Anonim

    comunisti imputiti

  11. dreptate

    ba asta cu mesajul lung,ce ar fi sa,ti zidesc si eu ceva,n bucataria ta sau oriunde la tine,n casá?mas uita la fata ta desteptule,sa,ti fie rusine obraznicule!!!!!!!!!

  12. X

    „Proprietarii” care cer cladirea de ce se preocupa doar de partea materiala si nu si-au ingrijit si matusa ramasa pe drumuri, ce a trait si murit intr-un beci, dupa cum scrie in articol? E usor doar sa ceri mosteniri .Vad ca sunt 8 persoane proprietare pe aceasta locatie. Unde erau toti acestia cand matusa lor avea mai multa nevoie de ajutor?

  13. corecta afirmatia de le 12.00!!!!!!!!cei 8 urmasi au venit numai la bene nu si cand batrana avea nevoie de ei !!!!rusine lor !!!!1

  14. Anonim

    Ar fi bine sa faceti si un mic calcul..Cei care sant acum mostenitori si cer despagubiri, in vremea aceea erau copii….iar unii dintre parinti erau la canal…deportati….de aceea nu au putut avea grija de matusa lor.

  15. Anonim

    Daca aveam o bucatarie si tu in ea/jurul ei mai costruiai de 6 ori cat aveam eu, juridic, imi dai inapoi bucataria, justa despagubire daca mi-ai luat bucatarria cu japca (eventuale daune de alte feluri), dar, daca ti-as lua eu ce ai construit in plus pe „gratis”, s-ar numi tot luat cu japca, la fel ca in anii ’50, desteptule. si apoi se plang ca li s-a luat cu japca (o nedreptate, intr-adevar), dar acum vor ei sa ia cu japca si ce nu au avut vreodata. si nu o tot dati cu garajul/copertina. vi se pare ca e o cladire de 220 mp acolo acum? sau nu pricepeti speta juridica? daca aveam un teren si o casa sub un aeroport, sa imi dea si hambarele, poate si turnul de control?

  16. Zălăuan

    Şi dacă statul a confiscat corect casa pt datorii neachitate ? Câţi nu-şi pierd casa în bancă pentru datorii !

  17. Anonim

    În Ungaria, Germania de Est, Polonia etc, nu s-a retrocedat nimic ce era în folosinţa întregii comunităţi, s-a despăgubit maxim 20000 de $, numai la noi se despăgubeşte cât vor muşchii lor.

Leave a Comment