Centrul istoric al Zalăului – un loc trist peste care se aștern praful și delăsarea  

Zalău – micul nostru municipiu care, așa cum e, ne este oricum drag, rămâne din păcate la coada municipiilor din Transilvania (dar și din alte regiuni) în ceea ce privește multe aspecte. De la curățenie și până la gradul de civilizație, de la cerșetorii de care nu mai scăpăm, indiferent câte comisii de combatere a cerșetoriei înființăm și până la lipsa locurilor de parcare în oraș, dar și în jurul multor blocuri, la felul în care dovedim, pe mai departe, că nu știm să valorificăm și puținul frumos care ne-a mai rămas. Un reportaj despre cum a fost și cum este astăzi “bijuteria” cea mai de preț a Zalăului – Centrul istoric.

Un loc unic, valoros, pe care am fi putut să-l facem nu doar o “bucurie” a prezentului, ci și o dovadă că am știut să prețuim valorile noastre, lăsându-le în bună stare celor care vor veni după noi, investind continuu în el și încercând să-l facem capabil să mai salveze, atât cât se mai poate salva, imaginea de ieri și de azi a acestui oraș. Este vorba despre cartea de vizită a municipiului, imaginea reședinței Sălajului, atât în ochii celor care trăiesc aici, cât și sub privirile celor care ne vizitează orașul sau doar îl traversează. Centrul istoric este unul dintre obiectivele de importanță majoră din municipiu, însă pe cât credem noi că este de important, pe atât alții, puși să îl salveze, să îl dezvolte și să îl îngrijească, nu fac acest lucru. Investițiile în acest spațiu situat în “punctul zero” al municipiului s-au redus doar la reabilitarea Clădirii “Transilvania” și a trotuarului – în rest, în ultimii 30 de ani, parcul ce face parte din Centrul istoric nu a văzut nicio investiție. Cinci – șase brazi uscați, înalți, care nu mai au nicio legătură cu nimic și care sunt, totodată, un pericol pentru trecători, existenți în parcul din fața Clădirii “Transilvania”, alei cu asfaltul crăpat, trotuare reabilitate care s-au păstrat doar câțiva ani în stare bună, boscheți, spații verzi neîngrijite, gunoaie și murdărie peste tot.

Acest Centru istoric arată ca un loc părăsit, iar dacă nu ești de aici, nu îți poți da seama de faptul că te găsești în Centrul istoric al unui oraș, ci mai degrabă într-un parc anost pe care vrei să-l ocolești, mai ales pe timpul nopții. Nici nu știi pe cine să faci responsabil: pe cei care s-au perindat de-a lungul timpului la conducerea serviciilor de specialitate sau chiar la cârma municipiului, oameni care ori n-au știut, ori n-au vrut să pună acest mic Centru istoric pe lista de priorități? Pe responsabilii “culturali” ai municipiului și județului? Pe oamenii de proastă factură, care au transformat acest loc în unul urât, murdar, un loc în care cele mai “interesante” lucruri care se întâmplă sunt șezătorile de rromi sau câte o bătaie, în weekend, între tineri sau oameni care au băut ceva mai mult? Cine este vinovat pentru faptul că municipiul Zalău nu are un Centru istoric sau îl are doar pe hărți și prin fotografiile din secolele trecute? De ce nu reușim și noi să fim așa cum sunt alții, de ce din puținii bani pe care îi avem alegem mereu să investim în obiective așa –zis moderne – în fapt – khitsch, inutilitate și prost-gust? De ce nu reușim să avem și noi, așa cum au multe orașe din țară, unele chiar mai mici decât Zalăul, obiective valoroase care sunt îngrijite, refăcute și puse în valoare? De ce ajungem, privind fotografiile pe care, de altfel, le puteți vedea mai jos, să spunem că în deceniile trecute Zalăul era mai frumos, mai curat, mai îngrijit? De ce totul arăta altfel atunci, în sens bun și frumos, iar acum arată așa cum știți? Sunt întrebări la care zălăuanii așteaptă, încă, răspunsuri. Și aceasta nu doar pentru că s-au născut și trăiesc aici sau pentru că vor să vadă că sunt îngrijite locurile în care bunicii și străbunicii lor, marii înaintași, oameni de valoare, politicieni, oameni de cultură, au trăit și au făurit valoare și… valori, dar și pentru faptul că plătesc taxe și impozite uriașe, inclusiv în acest scop.

Pe bancă, lângă Ady Endre”

Ultimul obiectiv amplasat în parcul din fața Clădirii “Transilvania” este o operă de artă “vie”, o operă de artă executată impecabil realizată de sculptorul Biró Lajos din Máteszalka, Ungaria. Aceasta este, de fapt, prima investiție adusă în acest parc în ultimii ani. Ideea a fost una foarte bună, un proiect care ne poate scoate și pe noi din ternele și… eternele obiceiuri urbanistice rigide și ar putea aduce un plus de culoare acestui municipiu. Opera a costat aproximativ 35.000 de euro, iar banii au provenit exclusive din donații. Lucrarea a intrat pe mâinile unui artist foarte talentat care a executat, în final, o operă de înaltă calitate, atât din punct de vedere artistic cât și în privința materialelor folosite și a modului de execuție – o operă ce reprezintă fidel nu doar trăsăturile fizice ale marelui poet maghiar, ci reușește să îndemne chiar și să invite trecătorul la un moment de relaxare, acolo, lângă poet.

Aceste statui sunt foarte populare în multe orașe europene, diferența dintre ele și cea de la noi este mare, însă, prin felul în care cei care au făcut investiția au înțeles ori au ales să o amplaseze, retezându-i de la bun început atât scopul principal, cât și farmecul. Fiind o statuie “vie”, acest obiectiv trebuia amplasat în vecinătatea unei căi de acces pentru trecători. Nu trebuia așezată neinspirat, în mijlocul spațiului verde și bine asigurată printr-un perimetru de pietriș care îndepărtează din start pe oricare s-ar încumeta să ajungă, totuși, la statuie. Este o regulă de bază pe care nu ai voie să o treci cu vederea atunci când este vorba despre un astfel de obiectiv, pentru că altfel riști ca în final să iasă cu totul altceva față de ceea ce ți-ai propus. În al doilea rând, nu pui sculptura pe un piedestal inscripționat. De fapt, aceasta nu este o statuie, nu este nici bust, nu este monument. Este o sculptură ce are scopul de a atrage trecătorii, turiștii, pentru ca aceștia să “interacționeze” cu opera de artă și să stea, la propriu, lângă sau pe ea, să facă fotografii, promovând astfel în mediul online municipiul nostru sau pur și simplu pentru a-și trage puțin sufletul, alegând să se se relaxeze câteva momente pe bancă, lângă marele poet. Unii aleg să citească o carte, lângă o astfel de operă de artă, să privească parcul, să se odihnească. Să se bucure, la propriu, de frumusețea și utilitatea ei. La noi – loc de pus coroane și evident, un etern prilej de propagandă politică, pentru că de altceva nu suntem capabili la nivel înalt. Rigiditatea și lipsa de viziune a celor responsabili au făcut ca acest obiectiv să fie transformat anapoda, într-un monument ce are un alt scop acum față de cel inițial, scop care are, din păcate, încă de la inaugurare, și un iz politic care te face să te întrebi dacă în acest județ a mai rămas ceva nepolitizat. Pentru ca treaba să fie dusă la bun sfârșit în același trend, obiectivul a fost cocoțat pe acest piedestal suficient de înalt încât să-ți fie greu, chiar imposibil dacă ești ceva mai în vârstă, să te urci pe el; cât despre fotografiatul lângă statuia “vie”, nici nu mai poate fi vorba, cine se mai urcă pe această bancă în condițiile în care nu este ceva lângă care să stai, ci e transformat într-un monument? Nu e târziu nici acum ca acest piedestal să fie îndepărtat, pentru a reda operei scopul inițial. Pentru informarea autorităților, la mai bine de o săptămână de la inaugurarea acestui obiectiv, nimeni nu și-a făcut o fotografie pe bancă, lângă Ady Endre. Nici măcar lângă el, pentru că, nu-i așa, “profanăm” opera și ne mai putem trezi și cu o amendă de la Poliția Locală, pe modelul “Ce faci, domnule, te urci cu bocancii pe monument?”. Desigur, sperăm că nu se va întâmpla asta, dar cam asta ești tentat să crezi văzând cum a fost amplasat și urcat pe soclu, acest obiectiv turistic. A fost depusă și o coroană la picioarele marelui poet astfel încât să înțelegi că nu ai ce să cauți lângă el, cu atât mai puțin să îți faci și o fotografie ceva mai veselă. Și în privința locului amplasării, deși s-a vrut ca Ady Endre să privească înspre școala sa dragă, se puteau găsi soluții mai bune, care să pună mai mult în valoare acest obiectiv. Mai lipsește plăcuța cu “nu atingeți” și reușim astfel să-i năruim tot farmecul. Acest loc  arată, de decenii, așa cum îl puteți vedea. Un loc plin de non-sens și uscături, un loc care nu invită la nimic frumos, un spațiu transformat în șezătoare pentru romi și consumatori de alcool, un loc în care, parcă, fiecare a făcut ce a vrut după care toate au fost lăsate în voia sorții și a… naturii. Cu tot dragul și tot spiritul ecologist: cum ar fi arătat acest parc dacă toți copacii și brazii uscați ar fi fost scoși, iar în locul lor ar fi fost plantați zeci de copaci cu o configurație specială, într-un anume fel așezați, arbuști nu prea înalți, care să nu obstrucționeze câmpul vizual al vizitatorilor și să nu ascundă Clădirea Transilvania sau obiectivele din acest spațiu? Despre bun-gust, simetrie, peisagistică și curajul de a schimba o dată pentru totdeauna, vizibil, acest loc, a auzit cineva? Noi da, ei, cei de sus, nu.

Profesorul Mirel Matyas:  “Un monument ce te îndeamnă să interacționezi cu poetul, să te așezi lângă el pe bancă, eventual cu o carte de poezii în mână. ”

Îndrăgitul profesor zălăuan Mirel Matyas, cunoscut în comunitate pentru proiectele sale prin care promovează cu pricepere și dăruire întreg patrimoniul cultural, artistic și istoric sălăjean, a apreciat inițiativa amplasării acestui obiectiv în Zalău și a avut cuvinte de laudă la adresa artistului, dar și câteva critici obiective în ceea ce privește felul în care această operă de artă este pusă în valoare, în centrul istoric al municipiului. “Monumentul de artă stradală de la Zalău a fost inaugurat duminică, 26 ianuarie 2020, fiind opera sculptorului Biró Lajos din Máteszalka (Ungaria). Am reușit să ajung să văd statuia luni, 27 ianuarie, în ziua când se împlineau 101 ani de la trecerea în neființă a poetului. Cu acest prilej am făcut și câteva fotografii. Fără să se supere nimeni, am să îmi exprim câteva gânduri legate de monument și de eveniment. Fără îndoială, monumentul de artă stradală (îmi vine greu să-i spun statuie) este unul dintre cele mai frumoase din oraș. Poate doar grupul statuar Wesselényi, aflat de ceva vreme în renovare, o poate rivaliza în frumusețe. O statuie modernă, așa cum sunt în alte orașe (vezi Alba Iulia, Oradea, Carei etc). Un monument ce te îndeamnă să interacționezi cu poetul, să te așezi lângă el pe bancă, eventual cu o carte de poezii în mână. Pe soclul de marmură (realizat la Dimeny Granit SRL Crasna) scrie, în limba maghiară, un citat din Ady Endre: ”AKI VAGYOK, AZ A NÉGY ZILAHI ESZTENDŐ ÁLTAL VAGYOK” (”Sunt ceea ce sunt datorită celor patru ani din Zalău”), alături de semnătura poetului și de anii între care a trăit 1877-1919. Pe spatele soclului de marmură, este trecut în limbile română și maghiară numele sculptorului și numele firmei care a realizat soclul. De altfel, numele sculptorului este scris și pe spatele băncii: ”BIRÓ L. 19” (probabil 19 se referă la anul 1919 când a fost realizată lucrarea). Poetul Ady Endre ocupă jumătate de bancă, stă picior peste picior sprijinindu-și capul în pumnul mâinii stângi, rezemată pe marginea băncii. Cu mâna dreaptă ține pe genunchiul drept un carnețel și un creion, pe carnețel scrie cu litere de tipar ”ZILAH” (numele în maghiară al orașului). Poetul Ady Endre este extrem de realistic realizat, vorba unei doamne care s-a uitat la mine când făceam pozele: ”Parcă-i viu! Îl știu din pozele din cărțile de la școală”. Amplasamentul statuii este bun, vis-a-vis de clădirea primăriei și de clădirea școlii în care a studiat. De altfel, poetul pare că se uită cu nostalgie spre aceste clădiri. Nu știu dacă ar fi fost mai bine amplasată în aceeași zonă dar pe colțul parcului. Poate că zona ar fi putut fi amenajată mai bine. Se vede graba cu care meșterii au amenajat acel spațiu. Trotuarul vechi și denivelat contrastează cu zona amenajată. Poate și arborii din jur ar fi putut fi toaletați puțin, iar felinarul (corpul de iluminat) aflat la mai puțin de un metru distanță, ar fi putut fi încadrat în peisaj. Parcă monumentul și corpul de iluminat nu sunt din același cadru.” a scris profesorul Mirel Matyas într-o postare care a strâns multe aprecieri pe Facebook. Ca o concluzie, inițiativa maghiarilor de a aduce prima pată de culoare din ultimii ani, Centrului istoric, rămâne una lăudabilă, iar exemplul adus prin opera amplasată în parc să fie urmat, cât mai curând posibil, și de cei din Primăria Zalău.

“Aleea Celebrităților” – un proiect pentru care încă nu este prea târziu

Cum ar fi arătat acest loc dacă, asemenea operei ce îl are ca protagonist pe Ady Endre, ar mai fi fost făcute alte 10 – 12 lucrări, poate de către același artist sau alții, toate “vii”, cu bănci, un fel de “alee a marilor oameni ai Sălajului”, o alee la capătul căreia să se fi aflat o bancă cu Iuliu Maniu, Simion Bărnuțiu, Szikszai Lajos, Alesandru Papiu Ilarian, Gheorghe Pop de Băsești, Ioniță Scipione Bădescu sau Corneliu Coposu? Cum ar fi arătat acest parc, ajuns efectiv o rușine prin felul în care arată, dacă cei care ne conduc ar fi investit masiv în el, poate și printr-o chetă publică, dacă am fi avut un sistem de iluminat care să-l facă vizibil și atractiv și pe timpul nopții, cum ar fi fost dacă și grupul statuar Wesselenyi ar fi beneficiat nu doar de un soclu nou, pe care ne chinuim să-l refacem de toamna trecută, ci și de un sistem de iluminat astfel încât să îți fie drag să-l privești și seara? Alei pietruite și nu cu bitum pe ele, granit și nu gresie, marmura și nu ipsos ori ciment? Plante frumoase, copaci deosebiți, mici statui realizate din piatră și multe alte idei de care nu ducem lipsă? Centrul istoric al Zalăului este, oricum, iremediabil umbrit de cea mai urâtă clădire din câte există în Sălaj, sediul Fiscului – de departe un “monument” urbanistic al prostului- gust desăvârșit, al incompetenței și incapacității de a corela și de a te încadra în acest spațiu, evitând ridicarea unor clădiri de-a dreptul hidoase (vezi și anexa oribilă, din fier și sticlă a magazinului Silvania dar și sediul BCR care a fost pus ca nuca în perete, în aliniamentul unor clădiri de patrimoniu, o clădire sediu de o urâțenie urbanistică greu de tolerat), toate acestea ridicate parcă în ciudă, în mijlocul unui centru istoric, clădiri care vor întuneca privirile multor generații de acum înainte?

Primăria vrea să refacă din temelii Centrul istoric, dar până când va fi posibil vor trece ani mulți

Reprezentanții municipalității ne-au transmis că au în vedere reconfigurarea și reabilitarea întregului spațiu din Piața Iuliu Maniu, respectiv micul parc din fața Clădirii Transilvania. Intenție există, însă, având în vedere faptul că nu s-a decis alocarea de bani din bugetul local pentru acest proiect, lucru care ar fi făcut posibilă începerea lucrărilor mai devreme, vom mai avea de așteptat până când acest proiect va primi undă verde, implicit fonduri, pentru implementarea lui. Nici lucrările la monumentul Wesselenyi nu au început, deși spațiul a fost îngrădit de peste două luni. Aceasta, pe motiv că dirigintele de șantier a suspendat lucrările, așteptând primăvara – poate că, într-adevăr, sunt lucrări ce nu pot fi efectuate pe timp de iarnă. „Lucrările la monument sunt suspendate în perioada rece, în baza ordinului dat de dirigintele de șantier. Acestea vor fi reluate în baza unui ordin de reluare a lucrărilor când temperaturile exterioare vor permite executarea lor, cu respectarea cerințelor de calitate. Primăria municipiului Zalău a depus pentru finanțare din fonduri europene un proiect care prevede, între altele, lucrări de modernizare și reabilitare a Pieței Iuliu Maniu, în întregime. Proiectul este depus pentru finanțare prin Programul Operațional Regional Axa 4.1 Mobilitate urbană durabilă, iar în următoarele zile va intra în etapa de precontractare, urmând elaborarea proiectului tehnic și achiziția de lucrări. Principalele tipuri de lucrări sunt: reconfigurare spațiu verde; reabilitare trotuare și parte carosabilă, inclusiv canalizare pluvială și canal tehnic; reamenajare parcare, stație taxi și autobuz; modernizarea pasajului pietonal existent între strada Unirii și bulevardul Mihai Viteazul; zona va fi dotată cu mobilier urban: bănci, coșuri de gunoi, rastele pentru biciclete, cișmele pentru băut apă, corpuri de iluminat public și sistem de irigare; plantarea unor arbori”, se arată în răspunsul reprezentanților municipalității la solicitarea Magazin Sălăjean.

Fântâna cu îngerași – un “diamant” acoperit de mizerie și degradare

Nici fântâna cu îngerași nu a scăpat de neuitare. Aspectul ei lasă astăzi foarte mult de dorit – câteva lipituri, ici-colo, făcute amatoristic, indică faptul că pe acolo au trecut cândva niște muncitori. Fântâna a fost amenajată, iniţial, într-o cu totul altă zonă a Pieţei Iuliu Maniu şi mutată, după circa patru decenii, pentru a face lor grupului statuar Wesselenyi. Relocarea s-a produs la cererea arhitectului și sculptorului Fadrusz Janos, pentru a oferi grupului statuar pe care l-a creat o mai bună amplasare în planul pieţei. “Fadrusz a revenit de mai multe ori la Zalău şi a văzut planurile de organizare a pieţei. Acesta urgenta ridicarea statuii, dar în acelaşi timp medita şi el la modul cum ar trebui reorganizată piaţa”, se precizează în proiectul “Zalău – locuri de poveste” implementat de Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău şi finanţat de Primăria Zalău. “Trebuia neaparat să îi asigur şi un mediu potrivit. După cum am afirmat va fi o insulă în pusiu, în deşert, un loc liniştit în zarva pieţei. Un mic părculeţ, cu arbuşti, cu tuie, cu flori şi bănci”, spunea creatorul acestei opera de artă. Fântâna cu îngerași, un simbol al Zalăului și un element arhitectonic de o deosebită frumusețe pare astăzi pusă la colț, abandonată și lăsată literalmente în paragină. Nici măcar un reprezentant dintre cei care ne conduc destinele locale, din ultimele trei decenii, nu s-a arătat interesat în a recondiționa, folosind specialiști evident, restauratori și nu meșteri care reabilitează clădiri obișnuite, această fântână care a ajuns, din păcate, un loc insalubru, urât, frecventat de persoane certate de multe ori cu igiena sau bunul simț. 

Nu vrem să punem în umbra criticilor nefondate sau într-o lumină nefericită inițiativele municipalității de a ridica nivelul municipiului nostru și prin aceste obiective. Nimeni nu vrea să acuze de rea-intenție pe cei care, iată, încearcă, chiar dacă o fac timid și insuficient, să aducă un plus de culoare municipiului nostru, frumos denumit de mulți “Poarta Transilvaniei”. Doar că, dincolo de aceste încercări, un lucru este evident: acela că se poate mai mult, mai competent, mai frumos. Suntem capabili și trebuie doar să ne aplecăm mai mult către lucrurile frumoase, de valoare inestimabilă, ale acestui municipiu. Avem cel puțin datoria morală de a face ca aceste obiective, numărate pe degete, să fie permanent îngrijite, respectate, puse în valoare, pentru ca ele să bucure nu doar prezentul, ci să rămână și după ce vremelnicii conducători nu se vor mai găsi în funcții de conducere. Avem datoria să păstrăm și pentru generațiile viitoare valorosul nostru Centru istoric și să îl facem să redevină ceea ce a fost cândva și mai mult decât atât. Dincolo de toate aceste obligații vrem și noi, zălăuanii, ca cei care ne trec pragul, să spună și altora  cuvintele magice pe care orice locuitor și-ar dori să le audă: “Am fost la Zalău. Ce oraș frumos!”

 

Foto: Arhiva Magazin Sălăjean, prof Mirel Matyas

 

 

Alte articole

22 Thoughts to “Centrul istoric al Zalăului – un loc trist peste care se aștern praful și delăsarea  ”

  1. Anonim

    negoita te face praf pe facebook activistul ciocoi

    1. Un cetatean obiectiv si cunoscator

      Nu e cazul.Articolul acesta este o minciuna fandosita.Nu este o problema ca este critic, ba chiar recomand atitudinea, dar este o problema cand criticul aduce literalmente argumente mincinoase.Asta este practic o campanie de dezinformare si defaimare absolut nefondata

      1. Anonim

        E problema ca stau romi pe acolo?!Rasistilor!

        1. Anonim

          Este problema ca fac mizerie, urineaza peste tot, fac scandal etc. Nicidecum ca stau.

      2. Pinochio

        Unde sunt acele minciuni?!? Dimpotriva, mi se pare un articol bine scris si obiectiv. A scris clar ca lauda cat s-a facut si se face, dar ca e nevoie de mult mai mult! Nu e asa?!

    2. Doina

      Dar cine este acest Ciocoi? A, ala care vorbeste mereu pe langa subiect si face campanii „umanitare” de care rade toata lumea? Aha,ok. Lasand la o parte aspecte si nume neimportante, referitor la subiect, DA, zona arata trist si vai de ea! Mergeti in Baia Mare, Oradea, Alba etc si vedeti cum arata un centru istoric. Si nu ma refer la potentialul acelor locuri, ci la felul in care sunt administrate so ingrijite toate valorile, de la o simpla piatra pana la cladirile de patrimoniu. Sigur ca deranjeaza maxim astfel de randuri, dar asta este realitatea!

  2. Un cetatean obiectiv si cunoscator

    Articolul acesta este doar o critica goala si nimic mai mult.Am fost in zona chiar aseara si era curata.”Fiind o statuie “vie”, acest obiectiv trebuia amplasat în vecinătatea unei căi de acces pentru trecători. ” pai statuia lui Ady Endre chiar este asezata cu iesire la bulevard si doar vreo 1-2 metri patrunde in spatiul verde ceea ce mi se pare de foarte bun augur(spatiu perfect pentru poze si stat la discutii.Lucrari de intretinere si renovare s-au facut destule.Statuia lui Veshelenyi este in plina renovare si a lui Endre tocmai a fost pusa deci in ce context sustineti ca nu s-au facut lucrari in ultimi 30 de ani?Acum cativa ani imi amintesc ca s-au facut si niste replantari acolo, s-au schimbat bancile cu unele noi si altele.Ar putea sa va fie rusine ac aruncati doar hatereala nefondata si minciuni pompate fantastic.Se vede si in pozele voastre ca mintiti.In ceea ce priveste toaletarea pomilor.La conifere nu se face toaletare decat eventual curatarea de uscaciuni si doar in cazul in care sunt putine.Eu zic sa ramaneti la scris articole, nu la practicat inginerie peisagistica, ca nici la redactat articole nu va pricepeti.RUSINE!!!

    1. Anonim

      Daca dvs va place cum arata acel parc si vorbiti de „peisagistica” in conditiile in care mentionati ca este „curat”, ar fi bine sa va abtineti din a comenta, fara suparare.

  3. Anonim

    Betivul nosa a dat autorizatii sa construiasca blocurile hidoase din centru. Arhitectii dau Zalaul ca exemplu cand vor sa arate un centru urat. Vai si amar de voi ma comunistilor!

    1. Nosa?!

      Despre ce vorbesti, omule, cu blocurile lui Nosa?! Sunt total dezamagit si eu de cei 4 ani cu Nosa primar, dar nu s-a construit NIMIC de la 0 in centru in acei 4 ani (2000-2004). Blocuri in plin centru nu s-au mai construit din anii ‘80, iar Palatul Finantelor si sediul BCR in anii ‘90, deci nu sub Nosa. Dintre constructiile care nu se potrivesc cu centrul istoric doar acea adaugare din sticla de la Silvania e ceva mai recenta, posibil in mandatul lui Nosa. Atat. Repet, sunt total dezamagit si eu de Nosa ca primar, dar hai sa nu scriem povesti doar de dragul de a arunca cu noroi.

  4. Cetatean de buna credinta, nelegat la ochi

    Dati jos de pe piedestal banca! Nu e statuie! Nu e monument, domnilor. Este un obiectiv de arta urbanistica cu un scop anume, n ati calatorit prin Europa??? Ca la țara suntem, inapoiere si minte putina! Iar parcul din centrul istoric arata absolut oribil! Mizerie si saracie, copaci crescuti aiurea, uscati totul fara sens si sarac, asa cum este intreg orasul. Cateva trotuare pavate si o fanatana arteziana care sase luni pe an sta acoperita nu inseamna investitii. Cineva mai sus vorbea de peisagistica. Ce peisagistica, unde??? Adevarul nu e confortabil, de buna seama.

    1. Anonim

      Foarte bine punctat!!!

  5. Cetatean

    Ok. Ar putea fi mai curat, clădirile și monumentele mai îngrijite… Dar haideți să ne uităm și ce punem acolo. Unde sunt simbolurile românești? O lupoaica și un bust așa de mic pentru un om așa de mare! Clujull, Baia Mare, Oradea, toate au cate o statuie în mărime naturală a lui Iuliu Maniu. Acest om curajos a fost al tuturor cetățenilor și Romania, a respectat toți oamenii indiferent de nație și nu a cedat în fața a trei regimuri opresive.Noi avem un bust mititel in piata care îi poartă numele. apoi langa Ady nu putea să sada și un Goga? Daca tot suntem un oraș multicultural…?

    1. Anonim

      Sustin si eu ideea unei statui de mari dimensiuni a lui Iuliu Maniu in Zalau! De asemenea si pentru Simion Barnutiu si Corneliu Coposu.

      Legat de Octavian Goga, nu impiedica nimeni autoritatile locale sa realizeze o astfel de statuie in apropiere! Cea a lui Ady a fost realizata si finantata de maghiari, e de inteles ca au facut doar cu Ady, deci.

  6. Anonim

    Felicitari pentru articol! Sper sa il vada cine trebuie si sa se puna mai serios pe treaba! Am vazut proiectul de modernizare a centrului si arata chiar bine pe hartie . Sigur, nu administratia locala l-a gandit, dar meritul lui Capalnasiu e ca a organizat acel concurs de solutii, iar al lui Ciunt ca a facut un mix bun intre 2 proiecte, plus mici adaugiri – asta daca nu a fost cumva lasat deja in acea forma de vechea administatie. Dezamagirea e ca nici Capalnasiu si nici Ciunt nu s-au pus serios pe treaba cu implementarea proiectului, ci l-au tot lalait si au facut doar cateva imbunatatiri (laudabile, dar insuficiente) in centru.

  7. Anonim

    Bravo Florine, foarte bine punctat ca intotdeauna!

  8. Anonim

    Nu văd nicio minciună sau propagandă în articolul de mai sus. Adevărul trist si gol-goluţ este că statuile alor ,,noştri,, sunt împraştiate in tot oraşul, iar în parc nu au loc de ai ,,lor,,.. Şi asta nu de azi, de ieri, ci de zeci de ani, de parcă locul ar fi proprietate străină! Dar bine ne fac (mă rog, e un fel de-a spune), sa ni se p..e-n cap, dacă nu suntem în stare să ne solidarizăm măcar in acest domeniu, să avem inişiativa de a face, la nevoie coleta publică, pentru astfel de constructii…Avem ce învăţa de la naţiunea ,,conlocuitoare,,! Cel puţin – în Zalău. Am fost în Bistriţa, Sibiu, Alba-Iulia şi realmente îţi vine să dai bineţe (eu chiar am făcut-o) statuilor pitonale, Sunt atât de ,,vii,, , de ireal de frumoase de nu-ţi mai vine să pleci…Păcat! Ce ziceţi- punem mînă de la mănă – 1 leu, 2, 20…fiecare cît poate. Ar putea fi proiectul exclusiv ,,al nostru,, – al cetăţenilor de rând şi care ar rămîne peste veacuri pruncilor nostri. Si condişia să fie a amplasării lor în parc, împreuna cu ,,ungurii,,!

  9. Anonim

    aerată: ,,de ale ,,lor,,

  10. Anonim

    Erată: ,,de ale ,,lor,, în loc de ai,,lor,,.

  11. Anonim

    Daca primaria a depus proiect pe fonduri UE ca sa refaca acest centru este clar ca si ei recubosc faptul ca arata sub orice critica. Un articol pertinent, la obiect, fara minciuni sau fake news. As dori sa stiu cine este acest ciocoi, mentionat mai sus, vreun activist de partid??? Felicitari pentru articol si pentru obievtivitate. Mergeti in alte orase si vedeti cum arata centrele istorice de acolo, pe urma reveniti cu comentarii cei care considerati ca nu e cazul sa se scrie despre asa ceva. De aia ramanem mereu in urma, mereu ultimii. Pt ca ne multumim cu un pavaj de trotuar nou sau gropi plombate si zicem ca s investitii in dezvoltare. Bravo Magazin Salajean si asteptam articole asemenea si pe alte subiecte! ?????

  12. Anonim

    Este imperios necesar ca arhitectul sef al municipiului sa isi faca treaba,de s-o plictisit de functie trebe schimbat,ii o lacezeala in aiest serviciu de te ingrozesti.Cu minime initiative fata urbei SALAJENE se poate schimba radical,problema e ,daca se vrea.

  13. Anonim

    Dupa lovitura de stat din dec. 89, Zalaul decade spre statutul de oras prafuit de provincie, asa cum era prin anii 60. Adevarata inflorire a Zalaului a fost in Epoca de aur Ceausescu !

Leave a Comment