Viaţă în copy-paste

Ne-am obişnuit să strigăm în gura mare că sistemul educaţional din România este la pământ, arătând cu degetul spre cei care s-au aflat de-a lungul anilor la putere. Ştie fiecare dintre noi că mecanismul de bază al învăţământului românesc, poate fi încă mult perfectat pentru a se alinia la pretenţiile şi standardele lumii occidentale. Chiar dacă nu suntem consideraţi printre cei buni, şcoala românească se mândreşte cu nenumărate repere deosebit de valoroase care pun în umbră rezultatele unor unităţi de prestigiu din străinătate. Sute de copii români au adus bucurie părinţilor şi dascălilor prin rezultatele înregistrate la concursurile internaţionale la diferite obiecte de studiu sau activităţi extracurriculare. În spatele performanţelor acestora a stat munca, inteligenţa, ambiţia şi sacrificiile şcolarilor, profesorilor şi familiilor şi în cazul lor nu avem de ce să vedem carenţele sistemului educaţional actual.
Dar acele rezultate de excepţie sunt, din păcate, umbrite de lacunele sistemului şi de abordările unor oameni de la catedră, care numai modele pentru elevii lor nu pot fi. Este şi cazul unei tinere dăscaliţe, care zilele trecute s-a avântat la examenul de titularizare, aidoma unui şcolar la corigenţă. Aceasta, fără a ţine cont că este adult, că reprezintă tagma intelectualilor şi că după finalizarea concursului soarta a zeci de copii va fi pe umerii săi, nu a ezitat să copieze. Păcatul pentru care absolvenţii au fost daţi afară din examene, pentru care au pierdut anul şi admiterea la facultate, pentru care au ajuns în gura presei, a fost înfăptuit cu sfruntare şi nechibzuinţă de la un alt nivel. Furtul, căci nu poate fi altceva, dovedeşte în primul rând insuficienta pregătire a concurentului şi mai apoi inconştienţa sa. Nu faţă de propria persoană, pentru că s-a expus riscului de a fi prinsă, ci faţă de viitorii discipoli cărora trebuia să le facă educaţie.
Fără doar şi poate, cea prinsă cu mâţa-n sac şi-a greşit drumul, din primul moment în care a aspirat la un post în învăţământ. Ne întrebăm, care ar fi fost abordarea acestei femei dacă ar fi ajuns pe post. Ar fi jucat, perfid, rolul omului onest şi cinstit şi i-ar fi tras de urechi pe cei şmecheri să nu copieze? Ori, ar fi închis ochii, cu multă condescendenţă, amintindu-şi că a trecut prin aceleaşi experienţe la rândul său? Este inadmisibil când atâţia absolvenţi merituoşi au fost traşi pe dreapta de efectele crizei, de lipsa locurilor de muncă, să promovăm astfel de „talente”. Să închidem ochii, să uităm ce s-a petrecut şi să lăsăm anul viitor ca lucrurile să intre pe făgaş normal. Este discutabil de ce stigmatul unei infracţiuni pentru cel care fură o găină ori câţiva ştiuleţi de porumb de la vecinul său, rămâne de neşters, în timp ce pentru cel care, tot aşa, fură de pe fiţuici, se pierde în timp. Ori dacă la acest nivel nu se face la timp curăţenie, nu avem de ce să ne mai mirăm că lucrurile se perpetuează pe scară-n sus, că furtul se multiplică şi la înalte ierarhii. Neluând în seamă aceste mărunţişuri, degeaba schimbăm „acoperişul” sistemului, căci pilonii sunt putrezi.