Un nou președinte și un nou început

România are, după luni întregi de așteptare, anxietate și nerăbdare, un nou președinte. Ultimele săptămâni vor rămâne cu siguranță în istorie, iar noul șef al statului ne îndreaptă pe un nou drum, pentru cei mai mulți plin de speranță și cu inima mai ușoară. Efortul votanților a fost cât se poate de copleșitor, cu o încărcătură specială, iar toată această nebunie trăită de o întreagă societate nu doar că a determinat o implicare mult mai mare în tot acest proces de vot, ba chiar reprezintă un model de urmat și pentru alte state europene. Și cum era de așteptat, alegerile din România au fost puternic titrate în presa internațională, iar scrutinul și miza acestuia a dat naștere unui val impresionant de determinare și în rândul celor ce nu păreau prea interesați de politică în general. Astfel, în aceste zile, mulți își trag sufletul și lasă în urmă orice presiune în materie de politică. De acum și multă vreme înainte, stresul alegerilor rămâne departe de noi.
Toate aceste zile reprezintă un tablou al mobilizării, al valorilor pentru care alții s-au jertfit, iar odată cu concretizarea rezultatelor, totul a revenit, mai mult sau mai puțin, la normal. Totodată, conviețuirea va fi una mai ușoară, iar relațiile dintre oameni par să se închege, indiferent de factorii folosiți în tot felul de discursuri electorale. Toate acestea survin unor săptămâni pline de discursuri axate pe ură, marginalizare, dezbinare, înglobate însă într-unul religios, lipsit de esență. Mai mult, aceste zile redau viața românilor de dinaintea primelor alegeri de anul trecut, atunci când fel de fel de false informații nu erau atât de intens valorificate în rândul electoratului.
Deși nemulțumirile există, iar respingerea noului președinte este evidentă în rândul taberei contracandidatului, rezultatul a fost unul decisiv, iar tot procesul electoral se bucură de laude inclusiv din partea oficialilor americani. Întreg procesul de vot a fost unul transparent, transpus în timp real la îndemâna oricărui curios de a urmări prezența, voturile și procesele verbale din orice colț de țară.
Mai mult, există convingerea că România își va continua traseul european, iar clasa politică cu siguranță va fi reformată într-un final. De la un nou premier, noi miniștri și poate o altă abordare în tot ce privește întreaga societate și acoperirea nevoilor de care acesta are nevoie, parcă a reapărut speranța și motivația de a continua cu optimism. Deși în spațiul public s-a tot vehiculat posibilitatea unor alegeri anticipate, acest scenariu este greu de îndeplinit, iar nevoia stabilității în plan intern și extern predomină în detrimentul intereselor politice.
Cu siguranță calea pe care majoritatea își dorește să o urmeze nu va fi ușoară, dar viitorul pare unul promițător. Un aspect de care noul președinte trebuie să țină cont este acela de a readuce la aceeași masă un întreg. Mai mult ca oricând, societatea e puternic fragmentată, iar lipsurile multor români au ieșit la iveală odată cu aceste alegeri. Implicarea politicienilor trebuie să se concentreze spre a le asigura tuturor un minim nivel de trai, decent și cu posibilități de dezvoltare. Inegalitățile sociale au ieșit la lumină, iar șirul promisiunilor de natură materială sunt dovada vie că mulți cetățeni au nevoie de mai mult sprijin din partea statului. În speranța de un viitor mai bun, România are la cârma sa un nou lider.