Consiliul ministrilor de externe NATO, intrunit, marti, 19 august 2008, a emis un Comunicat prin care, prevestind deja retorica unui nou Razboi rece, s-a reafirmat sprijinul dat Georgiei pentru pastrarea integritatii sale teritoriale.
Pentru cei mai putin familiarizati cu limbajul diplomatic, formula pastrarea integritatii teritoriale ar trece drept o referire la teritoriul georgian ocupat de ofensiva trupelor rusesti. Daca ar fi asa, Comunicatul NATO ar fi corect, desi, intre noi fie vorba, spiritul si litera Tratatului ne-ar face sa ne intrebam de ce se amesteca Alianta intr-un conflict care nu implica pe nici unul dintre statele membre. Intr-adevar, trupele rusesti trebuie sa se retraga, fie si in virtutea Acordului de incetare a focului, dincolo de granita cu Osettia de Sud.
Comunicatul, care nu face altceva decit sa reia, la nivelul NATO, declaratiile liderilor occidentali, vizeaza insa Osettia de Sud si Abhazia. Alianta impartaseste astfel pozitia presedintelui georgian. Si anume ca teritoriile respective fac parte din teritoriul national. Pozitie de pe care Mihail Sakasvili a lansat, in noaptea de 7 august 2008, distrugatorul atac impotriva Osettiei de Sud. Osettia de Sud si Abhazia sint insa republici separatiste. Ajunse in stapinirea Georgiei prin aranjamentele de tip URSS cele doua teritorii si-au proclamat independenta dupa destramarea Uniunii.
In linii mari, Osettia de Sud si Abhazia au urmat schema folosita de Kosovo in raport cu Serbia. Au declarat ca nu recunosc autoritatea Georgiei si au apelat la o alta putere
