Muște pe căciuli

Cei care au tot atâtea muște pe căciuli câte minciuni au spus în piața publică din oraș, nu contează despre ce urbe discutăm, sunt marii responsabili ai dezastrelor pe care le trăim astăzi cu mic cu mare. Nu o spun eu, ci v-o spune copilul cu 16 euro alocație de la stat, tânărul care ia, disperat, drumul străinătății, bătrânul rămas al nimănui după ce o viață întreagă a fost bun și folositor tuturor. 

Hotărât lucru, dacă există în țara asta o categorie de oameni care să atragă cea mai mare cantitate de ură din partea oamenilor, aceea este marea masă a politicienilor, dar și a celor care au în mâini frâiele unei instituții, localități sau județ. Hai să fim sinceri și să lăsăm complezențele și gesturile „educate” la o parte, nu e cazul, credeți-mă. Finețea și vorba bună sunt pentru oameni cu coloană vertebrală, nu pentru mitomani și parșivi.

Dacă în urmă cu 10, poate 15 ani, lucrurile nu arătau nici pe departe așa, deși chiar și atunci, strămoșii celor care conduc astăzi făceau și ei destule fărădelegi pentru care acum, unii dintre ei sunt chemați la bară în fața judecătorului, astăzi situația de la noi este una foarte aproape de dezastru. Un dezastru generalizat, pe toate planurile – economic, social, în Sănătate, Învățământ, infrastructură națională și multe alte domenii care, împreună, compun viața aceasta românească ajunsă într-un stadiu de degradare fără precedent.

Vă spuneam într-unul din articolele noastre despre legea recent adoptată, prin care aleșii locali și județeni au devenit peste noapte entități bipede speciale. Ieșite din comun. Nemaipomenite. Pentru că, primarul unui oraș, al unei comune sau căpitanii de județ vor avea, pe lângă o pensie meritată, aceea conformă cu anii de muncă efectuați, o altă pensie, ce-a de-a doua, numită prețios „pensie specială”. În fapt, un venit profund nemeritat, un venit uriaș pentru care acești oameni nu au făcut nimic, nu au niciun merit în afară de faptul că și-au făcut datoria. Și-au îndeplinit niște atribuții de serviciu, și acelea – în multe cazuri – într-un mod discutabil.

Dacă am mai uitat de furia îndreptată împotriva parlamentarilor care au aceleași pensii speciale, mulți dintre ei pentru meritul de a nu fi făcut nimic, absolut nimic timp de două sau trei mandate, cred că e timpul să ne aducem aminte și de ei (cu atât mai mult cu cât ei sunt artizanii acestei legi absurde). Este o jignire și o batjocură pe care vreau ca fiecare dintre cetățenii acestui județ să o conștientizeze, realizând ce înseamnă acestă mârșăvie în fața lor, venită din partea celor pe care tot ei i-au ales să le reprezinte interesele.

A venit timpul să ridicăm capul din pământ și să le ardem una peste față cel puțin atunci când mai au tupeul să ne dea sfaturi, să ne adune prin piețe, să ne dea exemple despre cum sau cu cine să ne trăim viețile, câți copii să facem sau să nu facem ori cu cine să ne împărțim dragostea. Toate acestea pe lângă eternele explicații și justificări elaborate atunci când cineva îndrăznește să întrebe de ce, totuși, după atâția ani, suntem la fel de săraci, de murdari, de subdezvoltați. Să ne promită, să ne ia cu arcanul și să ne poarte pe la manifestații, fie la București fie aici, sub tot felul de pretexte pur și simplu ordinare, cum ar fi coaliția pentru familie, împotriva întreruperilor de sarcină sau a celor care mai deschid gura și întreabă de ce Biserica, Primăria sau naiba știe ce altă entitate tocătoare de ban public face câte o ispravă. Acest popor are nevoie să își recapete încrederea în el. Suntem dezbinați, urlăm și în stânga, și în dreapta, ne certăm cu părinții și copiii sau stăm singuri în poarta casei privind în zare, sperând că odată și odată cei care au plecat să muncească pentru prosperitatea altor țări vor reveni acasă. Uitați-vă nu mai departe de granițele județului nostru: suntem atât de săraci, de incapabili să facem ceva consistent și durabil încât este inutil să mai venim, așa cum încercăm să facem, cu câte o realizare a edililor, prin articolele noastre.

Scriem ori de câte ori se întâmplă ceva bun, tragem de primarii de prin comune să ne spună ce au mai făcut, un drum, o canalizare, orice doar să reușim măcar o dată, de două ori pe săptămână, să vă aducem vești bune, corecte, la timp. Dar și noi realizăm faptul că toate acestea reprezintă prea puțin. Infim. Insuficient deja e un termen indulgent. Lucrurile care se ridică la noi sunt puține și așa cum sunt. Au trecut doi ani de la alegerile locale, priviți cum arată localitatea în care trăiți și dimensionați atât realizările, acelea care sunt, dar și așteptările rămase, cum altfel, decât tot așteptări. Nu e vorba doar de Sălaj. Țara noastră este bolnavă. De ură, de hoție, de incompetență, de furăciune. Iar oamenii s-au săturat de gargara politică, de discursuri seci, de promisiuni. Oamenii când aud de îndemnuri, indiferent la ce se referă ele, trimit către voi dragi edili , parlamentari, oameni politici, ură și dispreț. Aveți bunul simț și măcar o doză mică de tact să nu repetați greșelile altora, gafe pe care ei le fac crezând că sunt Dumnezeu pe Pământ iar „prostul” rămâne prost până moare.

NU, oamenii nu sunt proști. N-au fost niciodată, dor voi i-ați crezut așa și, rânjind ca niște măști, ați făcut mereu singurul lucru de care ați fost capabili: promisiuni deșarte. Oamenii vă văd mai bine ca oricând acum, vă analizează nerealizările, vă urmăresc mizeriile și în final, vă huiduie la scenă deschisă, așa cum se întâmplă de la cel mai mare până la cel mai mic. Nu le e ciudă pe faptul că sunteți mai bogați, mai zâmbitori, mai privilegiați sau influenți decât ei; fiecare cetățean și-a asumat aceste lucruri atunci când v-a ales sau v-a acordat credit.

Oamenii vă urăsc cu toată ființa lor pentru faptul că dovediți zi după zi că nimic nu vă este suficient și că ei, cei datorită cărora sunteți acolo sus, sunt lăsați mereu și mereu deoparte. Oamenii nu mai au niciun gram de încredere în voi! Nu vă mai faceți iluzii cu privire la viitoarele alegeri, surprizele vor fi uriașe, și de o parte, aia strâmb de dreaptă, și de cealaltă, cu două picioare politice stângi. Nu sunteți nici unii, nici ceilalți, cu nimic mai buni. Iar pentru că sarabanda ilegalităților și sfidărilor capătă forme monstruoase astăzi, oamenii vă vor demonstra exact când veți ieși cu trâmbițele pe scenele din centrele orașelor că sunteți nedemni să mai reprezentați pe viitor un grup format din mai mult de doi cetățeni. Păstrați-vă discursurile, sfaturile și opțiunile, majoritatea izvorâte din Evul Mediu, pentru familiile voastre; lăsați oamenii în pace pentru că sunt literalmente sătui să vă mai vadă și să vă mai asculte!

Alte articole

3 Thoughts to “Muște pe căciuli”

  1. Anonim

    Exceptional ! Domnule Negoita sunteti cu adevarat o exceptie pentru judetul nostru. Vocabularul bogat si echilibrat, claritatea slovelor si articularea ideilor fac din dumneavoastra un jurnalist deosebit cu adevarat special sub poalele Mesesului.

    Dar din pacate revin pe pamant si-mi dau seama ca articolul nu este un candidat la ceva concurs de breasla ci purul adevar al vietii mele (egoist interesat de propria-mi soarta) crud si trist spus intr-o forma elaborata pe care putini il vor intelege in esenta.

  2. Anonim

    Pînă nu va fi măturată gașca de tîlhari PSDALDE nu va fi nici o șansă pentru România!

  3. Anonim

    Frumos articol si cu mult adevar!Din pacate…

Leave a Comment