Alexandru Lăpuşan
Marţi 09.10.2012 s-a consumat la CD moţiunea PDL pe probleme de agricultură: Dăunătorii USL distrug agricultura. Moţiunea (simplă sau de cenzură) este modalitatea prin care, în mod constituţional, la iniţiativa opoziţiei, cele două blocuri politice parlamentare dezbat anumite probleme importante (pentru ţară) de politică internă sau externă. Pentru noi spectatorii, viitori electori, aceste dezbateri (alături de alte mecanisme publice) ar trebui să ne determine, cu argumente serioase, să agreem anumite idei în vederea conturării unei atitudini la alegerile viitoare. Există şi varianta în care nici unii nici alţii nu ne conving. Uneori nu se poate distinge nici măcar ”răul cel mai mic” şi atunci oamenii (nefiind hotărâţi cu cine să voteze) nu se prezintă la vot. În definitiv şi acesta este un drept! Moţiunile indiferent de temă sau consistenţă nu au şanse atâta timp cât există o majoritate parlamentară. Dreptatea în parlament se obţine prin vot! În tradiţia parlamentară post-revoluţionară, panfletul, ironia şi alte formule şăgalnice nu au lipsit din formulele combatanţilor. Nu de puţine ori fondul unor teme serioase era surclasat de astfel de manifestări. În toate cazurile, însă, atitudinea ministrului vizat prin moţiune a fost decentă iar argumentele prezentate au fost serios fundamentate. Asta deoarece, spre deosebire de parlamentari, afirmaţiile ministrului se constituie în document public ce incumbă toată responsabilitatea autorităţii respective. Stenogramele sedinţelor parlamentului interbelic scot in evidenţă câteva astfel de alocuţiuni ce conturează personalităţi puternice ale vremurilor trecute. Moţiunea pe agricultură a fost tratată în multe titluri de presă însă fără a contura nici un fel de concluzii. Doar scorul:148 voturi împotrivă, 73 pentru, 18 abţineri şi 67 absenţi. Am verificat şi site-urile partidelor politice şi al MADR. Nimic. Şi atunci am consultat singurul document public disponibil: stenograma şedinţei din parlament. Am reţinut câteva idei, unele de fond altele năstruşnice. Un deputat a condiderat că titlul potrivit pentru moţiune ar fi ”Paraziţii PDL au distrus agricultura”. Eu cred că ar fi trebuit (ca să fim corecţi) amândouă! Ministrul Constantin consideră că pentru PDL niciodată agricultura nu a constituit o prioritate. Cred (cu tot mai multă convingere) că pentru niciun partid (după 1989) agricultura nu a constituit o prioritate. Excesele din anii electorali, niciodată în direcţia consolidării structurilor din agricultură, cu obiective exclusiv electorale, au adus o bună parte din sectorul agro-alimentar, la un nivel al performanţelor, vecin cu evul mediu. Cât despre afirmaţia cu automoţiunea, trebuie reţinut că o moţiune este îndreptată împotriva guvernului iar în aceste condiţii sintagma ar trebui utilizată la o moţiune iniţiată de către majoritatea parlamentară împotriva propriului guvern. Curios, însă perfect legal! Evident nu este cazul deoarece la noi există mecanisme ascunse de o perversitate diabolică pentru ca o majoritate să-şi execute propriul guvern. Când vorbim despre agricultură, oricând se găsesc critici justificate faţă de atitudini, programe sau măsuri adoptate, întârziate sau abandonate. De asemenea nu pot lipsi şi argumentele care să susţină politicile guvernamentale. Din păcate duelul din parlament nu a generat nici un fel de concluzii constructive pentru agricultură. Din acest punct de vedere moţiunea a fost un eşec. Atitudinea foarte incisivă a ministrului încă de la începutul alocuţiunii a pus iniţiatorii în postura de a justifica anumite situaţii (istorice) al politicilor în domeniu. Atacatorii guvernului au fost transformaţi în apărători ai moţiunii. Este un caz, nu foarte des întâlnit, când poziţia ministrului agriculturii se consolidează serios în urma moţiunii. Un punct câştigat, cum ar spune cei din tenis, pe serviciul adversarului.
