Mişcarea lui Băsescu pe populara lui Ponta

Unul dintre obiectivele precise ale Partidului Mişcarea Populară este, fără doar şi poate, păstrarea lui Traian Băsescu în prim-planul politicii româneşti. Cum, din punct de vedere constituţional, Băsescu nu se mai poate gândi la un nou mandat de preşedinte, cu siguranţă, actualul lider de la Cotroceni şi-ar dori să vireze, cât se poate de repede, spre Palatul Victoria, desigur, pentru a ocupa fotoliul de prim ministru. De altfel, nu cu mult timp în urmă, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu declara că Partidul Mişcarea Populară este, printre altele, „un vehicul politic”, menit să-l susţină pe Traian Băsescu pentru funcţia de premier.
Anunţul făcut de Lăzăroiu este cât se poate de oficial şi, fiţi convinşi, a avut girul lui Traian Băsescu. Cu alte cuvinte, ne întrebăm pe bună dreptate ce urmăreşte preşedintele, acum, cu un an înainte de încheierea mandatului? Răspunsul poate fi simplu, însă, aşa cum ne-am obişnuit deja cu Băsescu, „momeala” poate avea conotaţii mult mai subtile. Unul dintre motive ar avea legătură cu noua sa creaţie politică, în speţă Partidul Mişcarea Populară, care are nevoie stringentă de „îngrăşământ” la bază, pentru a putea scoate capul de sub cele trei procente cu care este creditat în mai toate sondajele de opinie. Chiar şi aşa, în condiţiile în care este vorba despre o formaţiune relativ proaspătă pe scena politică românească, am putea spune că PMP nu stă rău la capitolul popularitate. Extrapolând, îmi aduc aminte de unul dintre celebrele citate ale lui Ion Creangă: „Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”. Cu alte cuvinte, Partidul Mişcarea Populară se poate uita liniştit în jur, acolo unde-i va vedea agonizând pe cei de la Partidul Conservator, Partidul România Mare şi alte formaţiuni politice, care nu sunt neapărat „de cartier”.
Pe de altă parte, lucrurile s-ar putea complica dacă PMP nu va reuşi un scor bun la europarlamentare. Partidul ar avea şanse mari să nu mai conteze în ecuaţia prezidenţiala ulterioară. Mi-e greu să cred că va obţine un scor din două cifre, aşa cum preconizează majoritatea liderilor PMP, însă dacă va depăşi pragul electoral, partidul ar cam trebui luat în calcule. Toate motivele enumerate până acum ne duc la constatarea că Traian Băsescu este deja în plină campanie electorală. Obiectivul? Funcţia de premier, desigur.
Nu ştiu ce şi cum gândesc alţii, însă din punctul meu de vedere, până în prezent, Traian Băsescu a deţinut o funcţie de compromis. Cel mai probabil, lui Traian Băsescu i s-ar fi potrivit mult mai mult fotoliul de prim ministru. De altfel, rolul său de „preşedinte jucător” nu a fost altceva decât un motiv în plus să se implice făţiş în activitatea Executivului, indiferent de coloristica celor aflaţi la guvernare, intervenţiile sale situându-se de multe ori la limita sau dincolo de prevederile constituţionale. Cred că Traian Băsescu ar fi fost un premier cu mult mai bun decât Emil Boc sau Victor Ponta. Nu ştiu dacă l-ar fi surclasat şi pe Călin Popescu Tăriceanu, însă aceasta este o altă poveste interesantă…
Totuşi, pentru a ajunge şi, mai ales, pentru a putea ţine liniştit hăţurile unui Guvern, Traian Băsescu ar avea nevoie de un preşedinte care să doarmă mult, să nu deranjeze. Aţi ghicit. Crin Antonescu ar putea fi una dintre soluţii, însă el este doar „planul B”. Evident, preferaţii casei rămân Emil Boc, Cătălin Predoiu şi Mihai Răzvan Ungureanu, ultimul dintre ei căzând, din păcate, într-un con de umbră, moment pe care fostul prim ministru pare să-l depăşescă destul de greu. Fără doar şi poate, subiectul mă duce cu gândul la Rusia ultimilor ani, acolo unde Putin a făcut rocada cu Medvedev ori de câte ori Constituţia i-a permis. Iar dacă nu i-a permis, a schimbat-o. Evident, este genul de situaţie pe care şi Traian Băsescu şi-o doreşte. Până la urmă, cine nu şi-ar dori-o?
Toate aceste deziderate pot să se năruie fără o „dreaptă” unită. Motiv pentru care Traian Băsescu are nevoie să recâştige, printre altele, şi aripa dură din PDL. Adică exact pe acei democrat-liberali care au intenţionat să destructureze Mişcarea Populară. Chiar şi în condiţiile date, speranţe de împăcare ar mai fi. În cazul destul de probabil în care PDL va obţine un scor mic la europarlamentare, se va pune problema „decapitării” partidului. Acela ar fi momentul Elenei Udrea. Ea ar putea prelua PDL pentru ceva vreme, iar de aici şi până la contopirea PDL cu PMP ar fi doar o chestiune de ore. La fel cum Putin a divorţat pentru o balerină, şi Băsescu ar putea juca, măcar de această dată, cu cărţile pe faţă. Primul pas s-a făcut. Elena şi-a aruncat deja verigheta la ghena de gunoi…