Nu-mi amintesc ca în ultimii ani să fi trecut vreunul în care să nu ne confruntăm cu problemele cauzate de capriciile vremii. C-a fost vară, cu seceta ce a ars pământurile şi culturile ori cu inundaţiile care au lăsat oameni fără agoniseala de-o viaţă, c-a fost iarnă, cu gerul şi ninsorile abundente, în urma cărora unii au pierit, alţii au rămas blocaţi în case ori în trafic.
Mi-e greu să cred că arşita, ploile torenţiale ori zăpezile grele s-au abătut asupra ţării noastre de ieri, de azi. Ori că suntem singurii năpăstuiţi de soartă. Cu astfel de probleme s-au confruntat şi părinţii ori bunicii noştri acum câteva decenii, şi nu s-au plâns atât. Şi nu s-au plâns aşa cum o facem noi an de an. De aceleaşi probleme se lovesc şi fraţii noştri europeni şi nu transformă subiectul într-o isterie naţională.
În fiecare iarnă, şoferii înjură printre dinţi, în timp ce se chinuie să răzbată printre troienele de pe şosele, bătrânii îşi jeluiesc neputinţa în satele izolate de noiane, trenurile se târăsc pe şine, cumulând mii şi mii de minute întârziere, unităţile de învăţământ sunt ferecate, puţinele autostrăzi cu care ne lăudăm se închid. În tot acest timp, autorităţile intervin cu întârzire şi atunci îşi dovedesc lipsa de organizare, indolenţa şi ineficienţa. Aşa se face că, deşi plătim bani grei pentru întreţinerea drumurilor, prima zăpadă din această iarnă a reuşit să ia autorităţile prin surprindere şi să devină chiar un dezastru meteorologic.
Realitatea este că nouă, românilor, ne place să ne victimizăm şi să aruncăm pisica moartă în curtea vecinului. Că doar nu-i mai simplu să arăţi cu degetul înspre mai marii din primării că nu ţi-au curăţat aleea din faţa blocului, decât să pui mâna pe lopată? Nu-i o mişcare mai inspirată să nu te porneşti la drum lung cu autoturismul dacă tocmai s-a anunţat codul roşu de ninsori pentru zona ta? Şi dacă tot o faci, de ce-i înjuri pe drumari când tu încă ai cauciucurile de vară pe maşină?
Jelind cu mâinile-n sân
