Fie ca ne place sau nu, o data la cateva luni suntem pusi in fata unor acte penibile, grotesti aproape, din care aflam cat de incurcate pot fi itele birocratiei. In aceste zile, gogoasa o reprezinta cazul unui gorjean pus sa plateasca dari catre Fisc la 7 ani dupa ce s-a mutat in gradina Raiului.
Institutia statului nu avea habar ca omul a trecut la cele sfinte si i-a aruncat pe cap un impozit de 1.400 de lei, sa-i ajunga, sa nu cumva sa aiba odihna cea de apoi. Si asta din cauza ca niste functionari platiti din bani publici nu au fost in stare sa ii consemneze decesul, sa il stearga din catastif atunci cand trebuia, adica in momentul cand rudele barbatului au anuntat tragicul eveniment si au achitat toate impozitele restante, pentru a le fi eliberat certificatul de deces.
Penibil si grotesc, iar peste toate pluteste damful gros de ilaritate morbida. Mai ca te-ai simti in bancurile cu Alinuta, daca nu te-ai gandi la sotia celui decedat, pentru care intreaga poveste e aidoma unui scuipat in obraz. Si din partea cui? Din partea celor platiti din bani publici sa isi faca meseria. Sigur ca erare human est si ca nu doar functionarii sunt culpabili, ci si birocratia purtatului de hartoage dintr-un birou in altul, dintr-o cladire in alta, de la o institutie la cea vecina, dar sunt gesturi si acte greu de trecut cu vederea. La fel cum e greu sa intorci capul si te prefaci ca nu ai aflat ca sunt mii de persoane decedate, dar care au votat cu brio ba la alegerile trecute, ba la altele. Persoane ale caror date sunt folosite abuziv si fara obraz in scopuri electorale desucheate.
Si este greu sa inghiti felicitarile primite in cutiile postale in anii electorali, ba de Paste, ba de Craciun, ba de 8 Martie, in care diversi politicieni ii felicita pe tataia si mamaia demult trecuti in campiile vesnice si le doresc ba