Alexandru Lăpuşan
La sfârșitul fiecărui an oamenii gospodari își fac bilanțul activităților, inventariază bunele și relele de peste an, aplică corecții și își fac planul pentru anul următor. Dacă în alte ocupații este vreme pentru multe pe parcurs, iar un plan judecat cu mult timp înainte nu este totdeauna necesar, în agricultura lucrurile nu stau chiar așa. Agricultorul gândește la noul an (agricol) încă după recoltarea primelor culturi. Care să fie structura speciilor cultivate și cum poate ea să fie satisfăcută prin rotația culturilor? Deja în septembrie-octombrie trebuie sa inființeze primele culturi de toamnă (rapița, orz, grîu, etc). Petru agricultor Anul Nou a început deja în această perioadă. Mulți dintre noi nu se gândesc încă la revelion când agricultorul deja trebuie să știe, cu toate detaliile, programul pentru anul următor. În zootehnie așișderea. Nu poți să intri în iarnă fără să ai asigurate furajele, amenajate spațiile de iernat cu toate cele necesare inclusiv pentru situații deosebite. Și nu am dus lipsă, în fiecare iarnă, nici de acestea.// Un inventar al celor întâmplate în agricultură nu arată rău. Cele rele pot începe cu eșecul înființării camerelor agricole. Cu tot riscul, lucrurile trebuiesc luate de la inceput altfel acestea vor deveni „mici cuiburi de nebunii” ale samsarilor locali fără nici un efect pozitiv pentru agricultori. Nici povestea fondurilor mutuale nu pare a avea o alta finalitate. Foarte interesantă mi se pare ideea abandonării agricultorului de către bănci. Și totuși bani în agricultură ajung. Nu câți ar trebui și, fie-mi iertat, nu pe circuitul normal. Câțiva operatori (evident nu sunt oamenii nimănui) reușesc să atragă credite imense de la bănci și să acorde imputuri (în general) pentru micii producători. Evident prețurile imputurilor sunt enorme (cu +100%) față de prețurile curente ale pieței, însa dacă plata se face la recoltare, în produse, agricultorul neavând alte soluții acceptă. El devine un client captiv al sistemului și nu va reuși niciodată să scape de un sistem cămătăresc ce s-a dezvoltat în agricultura noastră. Evident că băncile preferă relația cu un singur client în schimbul a sute și sute de mici agricultori. Autoritatea agricolă trebuie să aibă în vedere acest fenomen. Dacă nu cumva este puțintel cam târziu.// Cele bune încep și se termină cu acordarea subvențiilor. Cu excepția diferenței de acciză la motorină (pentru care s-a gasit soluția) toate subvențiile au fost acordate în grafic. Disfuncționalitățile sunt minore, fapt ce s-a manifestat și-n atitudinea agricultorilor. Ceea ce se poate spune, este faptul că imaginea MADR pentru 2013 a fost una bună. Chiar fară să o comparăm cu a altor instituții centrale unde au fost tot felul de evenimimente care de care mai curioase. Reducerea TVA la paine, cu tot efectul negativ în încasările bugetare, trebuie considerat un mare câștig pentru agricultori și (mai ales) procesatori. Producțiile foarte bune din acest an, au venit să compenseze eforturile (financiare). Păcat că, s-a simțit de la o poștă politica de prețuri (mici) practicată de cei câțiva operatori care domină piața cerealieră. Și nu prea au fost atitudini ale oficialilor. Cu noul PNDR 2014-2020 încă nu suntem în zona de alarmă. Și nici nu trebuie să ajungem./// Din păcate nevoile agricultorului, și alte probleme ale țării, sunt acoperite de năzbâtiile din Parlament. Eliminarea atribuțiilor DNA pentru cercetarea funcționarilor publici și a demnitarilor, Legea amnistiei, a lobby-ului (chiar dacă a fost respinsă) și-n special modificarea Codului Penal pentru o superimunitate parlamentară crează un gust amar acum la sfârșit de an.// Și colindul nostru este de această dată direcționat: Deputați și senatori, Vă dorim de sărbători, Să n-aveți în bătătură, Mari averi din furătură./ Iară anul care vine, Să ne-aducă numai bine, Să ne ferească de hoți, Și să fim egali cu toți, Și-n muncă și-n judecate, Că așa e cu dreptate!
