Pensionarii care s-au bucurat de marirea guvernului Tariceanu nu vor mai avea din ce primi pensiile in anul 2009, dat fiind ca bugetului de asigurari sociale ii vor lipsi circa doua miliarde de euro. De unde ne vom cirpi, nu se stie, dat fiind ca si la aparare sintem pe negru, avind deja datorii la NATO, unde venim cu idei fanteziste de scuturi antiracheta, dar cu un buget negociat de pe cind eram in recesiune si cerseam securitate la drumul mare. Sper ca 2009 sa nu fie al doilea an in care platim la bugetul UE mai mult decit sintem in stare sa atragem, ca in 2008, sau banii nostri de infrastructura risca sa fie realocati pe undeva. Dupa asemenea fapte trebuie sa judecam pe cei care ne conduc, nu dupa steaguri si masini cu fanion. Nu (mai) sintem in Coreea de Nord, unde, in loc de orez, oamenii sint hraniti cu parade militare.
La Bucuresti, NATO si-a aratat limitele putintei insa mai mult ca noi, organizatorii, care de bine, de rau, am mai adunat niste ciini, am controlat citiva anarhisti si am pus ceva iarba in centru, e drept ca doar pe partea dinspre carosabil. Punctul slab al aliantei, mecanismul de decizie politica prin consens, a facut ca tara la care era cea mai mare nevoie de stabilizare, Macedonia, sa nu primeasca invitatia de aderare. Iar noi, care sintem marii promotori ai stabilitatii in Balcani, care am facut gura cu Kosovo de ziceai ca explodeaza atunci butoiul cu pulbere, nu am reusit sa facem nimic. Traian Basescu a declarat, chiar in cuvintul sau de incheiere, ca
