Cum se intampla de obicei, in istorie, toti tradatorii sfarsesc prin a fi tradati, iar Calin Popescu Tariceanu nu face exceptie de la regula. Disperarea din privirea lui, imediat dupa aflarea scorului care l-a trantit de pe tronul liberalilor, spune totul despre prabusirea fostului premier, abandonat tocmai de cei a caror cauza a servit-o cu pretul unor imense tradari. Cei pentru care a tradat in atatea randuri, l-au aruncat acum la cosul istoriei, si nu oricum, ci cu nota de plata a guvernarii lipita de frunte.
Imi aduc aminte ca, pentru a-l apara pe Dinu Patriciu, Calin Popescu Tariceanu s-a expus sinucigas, in nenumarate randuri, s-a despartit de Traian Basescu, a scos cu forcepsul guvernarii o sumedenie de ordonante de urgenta cat se poate de dubioase, pentru ca, acum, eminenta cenusie a PNL sa-si schimbe afinitatile, sarutand-ul parinteste pe frunte pe Crin Antonescu, un alt acolit de-al sau. Sa fie oare dulcele sarut al razbunarii? Este o intrebare pe care, sunt sigur, fostul premier si-a pus-o imediat dupa stingerea ultimelor aplauze primite in calitate de lider al partidului.
Aparent, Calin Popescu Tariceanu isi merita soarta. El este cel care l-a tradat pe Traian Basescu, fara de care, ii place sau nu sa recunoasca, nu ajungea premier. Presedintele l-a plantat la Palatul Victoria, desi Alianta DA pierduse, de fapt, alegerile. Cu acelasi scor la parlamentare, dar cu Adrian Nastase presedinte, Calin Popescu Tariceanu ar fi fost, cel mult, liderul opozitiei. Si totusi, odata cocotat in bananier, fostul premier a schimbat foaia si strategia, incalcand intelegerea cu presedintele. Aici nici nu conteaza daca Basescu avea sau nu dreptate. Discutam despre o relatie dintre doi oameni, care au pornit impreuna pe un drum, ca pe urma unul dintre ei sa se suceasca atunci cand s-a vazut cu sacii in caruta. Parerea mea este ca, daca nu-i placeau ideile si metodele lui Traian Basescu, fostul premier ar fi trebuit sa se dezica de ele inainte de a ajunge prim ministru.
Calin Popescu Tariceanu si-a tradat insa si propriul partid. Nu o data, ci in mai multe randuri. In primul rand, atunci cand a eliminat, prin excluderi, orice forma de opozitie din partid. Prin masuri dictatoriale, a reusit sa alunge de langa el oameni foarte valorosi, in frunte cu Teodor Stolojan, Mona Musca, Valeriu Stoica, Gheorghe Flutur. Adica toata aripa liberala din PDL. La fel a procedat si cu guvernul din care a dat afara orice ministru cu opinii contrare, oricat de argumentate ar fi fost ele. In acest mod, Calin Popescu Tariceanu a crezut ca isi va consolida puterea. Gandind astfel, fostul premier a facut o serie de greseli capitale! A inlaturat opozitia din partid, care promova criterii si principii liberale, ramanand cu un alt soi de opozitie, care ii voia functia si care, pana la urma, i-a luat… capul.
Si-a mai tradat propriul partid atunci cand a conditionat revenirea la guvernare de mentinerea sa in functia de premier. Din aceasta atitudine, PNL a avut numai de pierdut, partidul fiind aruncat dintr-o pozitie excelenta, am putea spune ideala, intr-o opozitie in care se simte ca pestele pe uscat. Este clar ca prin aviditatea sa fata de putere, Calin Popescu Tariceanu a tradat si electoratul de dreapta, pe care pretinde ca-l reprezinta. Daca ar fi tinut cont de vointa acestui electorat, ar fi observat ca partidele de dreapta din Romania obtinusera impreuna scorul guvernarii, astfel ca vointa majoritatii ar fi trebuit sa conduca in aceasta directie.
Tradat la randul sau, Calin Popescu Tariceanu a pierdut, de fapt, marele sau razboi, singurul care a contat pentru el in ultimii ani: razboiul cu Traian Basescu. Calin Popescu Tariceanu ar trebui sa inteleaga ca, de data aceasta, istoria si-a pus pecetea asupra entitatii sale politice. Din nefericire pentru unii, realitatea nu poate fi decat una singura pentru toti: tradatorii sfarsesc prin a fi tradati.