Cum (nu) se schimbă lumea

Daniel Săuca
De citit editorialul „A patra putere e cea digitală. Cum ne pregătim pentru lumea votului permanent” semnat de Teodor Baconschi în „Libertatea” de luni. În opinia cunoscutului teolog, „Când votezi pe social media prin fiecare «like», nu mai ai răbdare ca diverse partide să te caute o dată la patru ani, pentru a le retrimite exponenții în parlament. Trăim deja într-o democrație plebiscitară, în care exercițiul electoral e continuu”. Mai mult, „putem spune că ideologia individualismului a câștigat partida, alimentând egoismul, lăcomia, iresponsabilitatea și pragmatismul amoral, așa cum se cuvine să vedem și partea plină a paharului: nu mai există în Occident oameni providențiali, nici partide care să se bage în viața oamenilor de dimineață până seara și din leagăn până la mormânt”. Nu în ultimul rând, mai susține T. Baconschi, „Cele trei puteri – atent separate și menite să se controleze reciproc – au de acum înainte obligația de a negocia un nou contract cu cea de-a patra putere, cea digitală. Această nou-venită pe scena istoriei e difuz omniprezentă și rescrie regula jocului din mers, mai rapid decât reacțiile legislative ale parlamentelor și fără să aștepte replica puterii executive, care încearcă să se adapteze atât în dialogul cu giganții digitali, cât și cu geometria variabilă a opiniei publice” (libertatea.ro). Putem înțelege de aici și că presa nu mai e a patra putere în stat, așa cum știam până mai deceniile trecute. E posibil să fie așa, cu câteva nuanțări: invocata putere digitală e noua mass-media. Un balaur în care au încăput de-a valma presa tradițională, dinozaurii media globali și miliardele de utilizatori ai așa-ziselor rețele de socializare (și nu numai, în general al sistemelor digitale). Nu puțini din acești utilizatori sunt noii „ziariști” din „satul global”, deghizați sub diverse nume: influenceri, creatori de conținut etc. Altfel, de acord că ideologia individualismului s-a impus paradoxal sub semnul egalitarismului și că votul „cenzitar”, de pildă, a ajuns o glumă de „ev mediu”. Dar, nu cred că lumea s-a schimbat în așa fel încât să nu mai existe jocul clasic al puterilor într-o democrație „liberală”. Haosul digital se va liniști atunci când noile societăți se vor așeza într-o nouă matcă, să-i spunem post-tradițională. Cu alte cuvinte, mai simple, votantul va rămâne tot votant al unei oferte electorale, în alegeri la termen, chiar dacă azi nu mai înjură Guvernul pe vreo uliță, ci pe facebook. Un editorial fain, interesant, cum ziceam, care merită o dezbatere mai amplă, asta și pentru a înțelege ceea ce ni se întâmplă.

One Thought to “Cum (nu) se schimbă lumea”

Leave a Comment