Acalmia dinaintea furtunii

Cum incep sa se strice lucrurile, cum ies politicienii de la hibernare, cu ganduri mari, gata sa scape de izul de invechit si sa recapete stralucirea avuta inainte de Sarbatori. In acesta perioada, ochii tuturor sunt atintiti asupra PSD, pentru ca este cel mai mare partid de opozitie, dar si singura formatiune care cuprinde tot ce nu e de dreapta pe scena politica.

Din pacate insa, de-a lungul anilor, de coada PSD s-au agatat o multime de hiene, astfel ca orice miscare se lasa acum mai degraba cu zgomot, decat cu fapte concrete. Totusi, social-democratii stiu ca trebuie facut ceva. Toata lumea e de acord cu asta, doar ca pana si acest indemn mobilizator e, pana una-alta, tot un fel de zgomot. S-ar putea ca faptele sa vorbeasca, totusi, la Congresul programat sa aiba loc pe 20 februarie.

Reformarea PSD, dupa standardele etice, ideologice europene, ar inseamna, practic, desfiintarea acestui partid.

De acest lucru sunt constienti si cei patru contracandidati care s-au anuntat interesati de sefia partidului: Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Miron Mitrea si Adrian Nastase. Prin urmare, miza luptei lor nu o reprezinta, de teama aparitiei mai multor partidulete de stanga, programele reformiste reale ori intentiile de schimbare a structurilor. Acum, cei patru pesedisti au posibilitatea sa transmita ceva si in afara partidului.

Pe de alta parte, PDL pare sa calce pe urmele PSD. Vazut mai degraba ca partid prezidential, decat ca o formatiune politica, PDL a ajuns si el la rascruce de drumuri. Se pare ca anumiti lideri din partid vor sa improspateze structurile de conducere. Provocarea este sustinuta inclusiv de Emil Boc, care sustine necesitatea organizarii unui Congres. Poate, la primavara. Insa, spre deosebire de ce se intampla azi la PSD, in tabara democrat-liberalilor se vorbeste de o candidatura unica, si anume cea a nepretuitului yes man! – Emil Boc.

In tabara PNL, liberalii par ceva mai hotarati sa isi rezolve defectiunile. O schimbare de lider este foarte putin probabila, astfel ca se pune problema doar a numelor vicepresedintilor de partid. Dar, pana in martie, atunci cand cel mai probabil va avea loc Congresul liberalilor, se pot schimba destul de multe. Ca de exemplu sa-l vedem pe Calin Popescu Tariceanu surescitat la maximum, gata sa revina in pozitia de lider al partidului. Pana atunci insa, suntem obligati sa scotocim dupa senzatii tari intr-o acalmie fara precedent. Insa, cred ca e doar linistea dinaintea furtunii.

Leave a Comment