Apariţie editorială: Ion Piţoiu – Dragomir, „Un roman excepţional”

Daniel Săuca

La bătrâneţe, vârsta înţelepciunii, sătul, probabil, de indiferenţa unora, scriitorul Ion Piţoiu – Dragomir şochează, intenţionat, cu „Un roman excepţional”. Acesta este titlul noii cărţi a romancierului şi poetului zălăuan, volum apărut la Editura Rao nu cu multe zile în urmă. Fireşte, este vorba despre Zalău, „Ulazburg”, despre arteziana din centrul (vechi al) oraşului, despre Sala „Avram Iancu”, Sala „Vrama Ancui”…Titlul şi această dimensiune „locală” a volumului sunt singurele cu trimitere evident ironică, pişcătoare, dar, totodată, iubitoare. În fapt, romanul ţinteşte, şi reuşeşte în bună măsură, să fie unul testamentar, cel puţin în privinţa biografiei literare a autorului şi a căutărilor spirituale, pe de altă parte. Destule pagini ale cărţii dau socoteală despre cărţile şi personajele create de-a lungul timpului de scriitorul Piţoiu – Dragomir, într-o cheie critică dar şi nostalgică. Locuitorii din „Ulazburg” aşteaptă poate „Venirea” unui „roman excepţional”. Numai că aceasta este o temă (destul de probabil) falsă. În esenţă, cartea vorbeşte explicit (şi) despre „leacul pentru moartea morţii”: „Aici, în Ulazburg, oraşul meu natal, se va produce acest medicament, care va face posibil ca milioane de oameni să zâmbească din nou!” (p. 212). Pare-se că, prin această carte, Ion Piţoiu-Dragomir s-a lecuit de Zalău. Cum? Descoperiţi singuri citind volumul.

Ion Piţoiu – Dragomir s-a născut la 18 aprilie 1940, Bucureşti. Licenţiat în filologie (Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca). Membru al Cenaclului literar „Silvania”. Din cărţile publicate: „Ana-TEME în cântec” (2000), „În-crinări” (2001), „ La-crima lui Moromete” (2001), „Tur-nul de viespi” (2002), romanele „Cupa lui Socrate” (2006), „Amanţii” (2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din România.