Uneori îți vine să țipi, dacă nu te-ar podidi plânsul…
Aţi trecut recent, adică în ultimii 20-30 de ani, pe Meseş, pe lângă Popasul Romanilor? Dacă da şi dacă aţi privit pe marginea drumului – pe dreapta în jos şi pe stânga în sus – aţi văzut ceva mogâldeţe sugrumate de iarbă şi bălării? Ei bine, sunt sculpturi în piatră realizate de artişti celebri din mai multe ţări, într-o tabără de pictură, orgnizată, vreme de trei ediţii, în jurul anului 1995.
Povestea pe scurt şi… găurită, pentru că mie, cel puţin, acum îmi lipsesc multe informaţii, care ar trebui să se găsească în arhiva instituţiilor.
De numele sculptorului Ioan Mihele se leagă numeroase opere de artă din Zalău şi judeţul Sălaj; să amintim doar busturile lui Simion Bărnuţiu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, George Pop de Băseşti (Zalău, Bocşa, Bobota, Cehu Silvaniei), bustul lui Alesandru Papiu Ilarian şi al lui George Şincai de la liceele din Zalău cu aceste nume, busturile lui Mihai Eminescu, Ocavian Goga, George Coşbuc, ale lui Burebista, Decebal şi Traian, aflate în şcoli şi la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău, relieful în bronz al Voevodului de la Liceul nr. 3 din Zalău, azi „Voevod Gelu” şi multe alte opere de artă din judeţul nostru şi din ţară.
De numele sculptorului Ioan Mihele se leagă şi tabăra de creaţie de la Popasul Romanilor – Zalău.
Consilier pe atunci la Inspectoratul Judeţean de Cultură Sălaj, Ioan Mihele este invitat la o tabără de sculptură în Olanda. Singur din România. La Ministerul Culturii i se sugerează să facă „contacte culturale”. Acolo, sculptorul Ioan Mihele încearcă să convingă artiştii prezenţi să vină în România, în Sălaj. Scultorul olandez şi prietena lui fac însă ochii mari: au fost prin anii ’70 şi doreau să viziteze Târgu Jiu, să vadă operele lui Brâncuşi, au fost opriţi, însă, în trafic şi întorşi din drum de agenţi ai securităţii. Acum nu mai e aşa – încearcă să îi convingă Mihele. Şi reuşeste. Să n-o mai lungim, vom spune doar că Mihele a reuşit să convingă sculptori din Belgia, Olanda, Franţa, Polonia, Elveţia şi, desigur, România (au participat de la noi Aurel Contraş şi, desigur, organizatorul, Ioan Mihele) să lase moştenire Sălajului sculpturi create într-o tabără de profil. Doar că Ministerul Culturii a uitat de promisiunea de sprijin, iar Mihele şi Sălajul au trebuit să se descurce pe cont propriu. Şi s-au descurcat. Cornel Puşcaş de la Popasul Romanilor a asigurat cazarea şi masa, chiar… simbolice onorarii pentru artişti. La vernisajul expoziţiei de sculptură cu lucrările realizate în tabără au participat oficialităţi, critici de artă şi iubitori de frumos. Paul Şuşară, reputatul critic şi istoric de artă, prezent la eveniment, a scris o cronică, iar cameramanul de la una din instituţiile judeţene de cultură (parcă Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, îşi aminteşte Mihele) a filmat, a realizat un montaj „foarte frumos, iar filmul a fost prezentat în Elveţia şi la Bucureşti”.
Amintirile frumoase ale sculptorului Ioan Mihele, stabilit din 1997 în Oradea, unde s-a dedicat carierii didactice la Facultatea de Arte Vizuale din cadrul Universităţii Oradea, au fost înlocuite de mâhnire, nedumerire, revoltă sufletească şi multe întrebări, când, aflându-se la noi, la Treznea, în vizită, ne-a rugat să-l însoţim la Popasul Romanilor, să revadă lucrările. Abandonate pe marginea drumului, a şanţului, pline de spini şi bălării, de parcă unele, măcinate şi desfigurate de vreme, chiar ar fi vrut să se ascundă de ruşine… Altele sunt încă demne de privit, altele mai puţin sau mai mult trebuie „cosmetizate”, dar toate, parcă strigă: Aici (mai) suntem!
Le aude cine trebuie? Li se poate găsi un loc onorabil, pe măsura mesajului lor?!
Ileana Petrean-Păușan
Cum arătau – poze de la vernisaj:
Cum arătă acum:
