Politică, război și urși

Iubesc animalele, ador câinii, pisicile, caii. De cele mai multe ori, omul ar trebui să învețe de la animale. Știu sigur că un câine nu trădează niciodată, că oferă iubire necondiționată, este animalul pe care nu-l interesează ce culoare are pielea stăpânului, ce funcții deține, unde lucrează, din ce familie provine, ce casă are și cu ce mașină circulă. Nu, câinele își iubește stăpânul și gata. Oare oamenii sunt în stare să învețe din această iubire oferită de câine? Niciodată, crede-mă! Numai că de data aceasta vorbim și despre urși. Aflu că sunt cu zecile și în pădurile Sălajului, că au ajuns și pe Meseș și n-o spun eu, o spun autoritățile, vânătorii, responsabilii de mediu. Un cioban din Ileanda este cercetat penal pentru că a omorât un urs. Mă întreb. Ce era să facă ciobanul, să aștepte ursul și să-l poftească la sarmale? Nu, tipul s-a văzut amenințat și a lovit. Voi ce făceați dacă erați în locul ciobanului? În pădurile din România sunt extrem de mulți urși, mai nou intră în orașe, în case, în gospodării. Repet, iubesc animalele, dar acum parcă e prea de tot. S-a cerut intervenția prin vânătoare, dar ce să vezi, legea nu permite rărirea ursului. Nu vrea niciun politician să-și asume o asemenea decizie, avem alte preocupări. Urși avem, războiul e la poartă, dar ne scărpinăm și cerem sprijinul NATO pentru că noi nu suntem în stare de nimic. Mă întreb, oare noi ce putem? Oare mai putem ceva, am putut vreodată ceva? Văd că unul dintre coordonatorii armatei este cercetat penal. Ce mai urmează? Vine vara, încep examenele, treaba merge strună, Sălajul înflorește, România e sigură, aliatul NATO e cu noi. Altceva în afară de NATO mai știm spune și invoca?