Deși puteam paria că moțiunea nu va trece, pentru că tot apăreau fel de fel de speculații și zvonuri, printre jocurile și negocierile ca la târg, m-am înșelat. Odată cu adoptarea ei, unii și-au desfăcut șampaniile, alții s-au întristat, iar prin partide au început și trădările. Faină-i politica în vorbe. Plin era Bolojan de susținere până la momentul potrivit, când au apărut și primii opozanți care s-au delimitat de el ca dracul de tămâie. În ciuda faptului că mulți păreau hipnotizați de o susținere covârșitoare față de orădeanul ajuns premier, se pare că politica de la noi a rămas fix pe același stil, concentrat pe interese proprii. Cumva, fiecare își urmărește țelul, iar când e mai greu, în secunda următoare pur și simplu se evaporă și nu-și asumă niciun risc.
Printre altele, observăm că s-a jucat inteligent, iar moțiunea, văzută de unii ca un eșec al premierului, a fost și este, cel mai probabil pentru multă vreme, o victorie și poate cea mai bogată sursă pentru capital de imagine. Suntem apolitici, dar am remarcat în discursurile lui Bolojan o decență cum rar îți este dat să auzi din gura unui om politic. Până acum, din partea sa nu s-au auzit atacuri directe sau mesaje bazate pe atacuri către alți decidenți ori opozanți politici, iar acolo unde au existat afirmații cu direcție, acestea au fost formulate elegant și argumentat.
Deși lunile sub mandatul domniei sale nu au fost ușoare pentru cei mai mulți, putem și îmi place să cred că am avut un premier decent, rigid și stăpân pe sine. Cât despre domnul de la Cotroceni, pare că o ia pe alocuri pe urmele lui Iohannis. Nu știm ce a pățit, dar are cam multe absențe în catalog.
A fost o săptămână interesantă, pentru care, oricum, plătește a nu știu câta oară omul de rând, dar măcar nu ne plictisim. Departe gândul că vom avea prea curând stabilitate guvernamentală, dar și mai departe pare momentul în care vom trăi vremuri în liniște și tihnă.
Odată cu moțiunea a revenit la viață și doamna Dăncilă, devenită dintr-o dată expertă în economie și bună guvernare. Deci, clar vom avea ce privi de pe scaunele patriei. Scena politică rămâne plină, sub lumina reflectoarelor al căror curent, și așa mai scump, îl plătește fiecare dintre noi.
A deranjat cand a vrut să taie din privilegiile și sinecurile lor și a institutiilor de forță. Banul nemuncit e ochiul racului.