Mna, avem un partid în minus la guvernare. Unii se bucură, alții văd mișcarea ca pe una nu tocmai potrivită vremurilor, și așa încrâncenate. Și cum nimic nu se face în liniște, sau măcar cu respect față de o nație care tot așteaptă și parcă nimic nu mai vine, frica pentru reformarea instituțiilor statului stârnește fiori. Indiferent de culoarea politică, simt așa un soi de entuziasm, iar această „curățenie” e considerată mai mult decât necesară.
Și cum niciodată nu vor fi cu toții de acord și nu vor privi ideile cu același optimism, dezinformarea e în floare. Unii își joacă atât de bine discursurile, se folosesc de social media și de canale în mod strategic, tocmai cu scopul de a crea vâlvă, bazată pe narațiuni complet false sau denaturate cu bună știință. Una dintre acestea este cea privind vânzarea companiilor de stat. Această poveste este dublată și de celebrele afirmații, precum România „condusă de străini” ori cea cu „interese externe” și așa mai departe.
Oricâte argumente au fost aduse pentru a ne delimita de aceste afirmații îndoielnice, se pare că, nu de puține ori, e în zadar, iar acest tipar este puternic fixat în mentalul colectiv. Și cumva nu mă mir, dat fiind faptul că strategiile de comunicare ale partidelor sunt complet diferite, fiecare urmărindu-și propriile interese.
Și, cu atât mai mult, aceste acțiuni de comunicare în masă au în spate idei și planuri complexe, oameni, iar întrebarea care îmi tot apare de ceva vreme, și pentru care încerc să găsesc un răspuns, este cea privind sursa financiară pentru susținerea acestor acțiuni. Cred că și statul contribuie, indirect, la dezinformare, fenomen pentru care, paradoxal, se încearcă diminuarea. Dacă bugetul public nu ar include și sumele considerabile acordate tuturor formațiunilor politice, chit că diferă de la una la alta, poate nu ar mai exista atât de multe surse de „știri” fără legătură cu realitatea.
Iar faptul că marile partide își plătesc intervenții televizate și articole către marile canale media este deja un subiect cunoscut și, în multe cazuri, ușor de observat. Ce ne facem?