Pe animale nu le interesează dacă stăpânul este bogat, sărac, înalt, scund, gras sau slab, dacă are sau nu poziție socială. Animalele iubesc dacă sunt iubite, îngrijesc dacă sunt hrănite și salvează dacă li se cere ajutorul. Din păcate, omul n-a reușit să învețe nimic din această prietenie, din loialitatea animalelor pentru cei care le iubesc și îngrijesc. Animalele nu trădează, dar omul o face ori de câte ori are ocazia.
Într-o dimineață ploioasă de februarie, inginerul Ioan Cherecheș m-a „săltat” în mașina sa pentru a mă duce în Trestia, un sat în care n-am mai fost și în care urma să descopăr oameni, dar mai ales animale. M-a simțit că sunt obosit, mult prea obosit. Mi-a vorbit tot drumul, m-a făcut să râd, mă cunoaște bine, știe ce e cu mine, iar eu învăț multe de la el. E trecut de 70 de ani, dar este extrem de ager, a trecut prin viață, a condus ferme, instituții, dar marea lui pasiune sunt animalele. Să nu uităm că se numără printre românii care au contribuit la salvarea rasei „Bivolul românesc”.
Ajunși la Trestia, Ioan Cherecheș m-a poftit într-o gospodărie în care se vedea de la o poștă că se lucrează mult, enorm de mult. Soții Alin și Alina Hodiș au oi, câteva sute de oi. Am intrat în adăpostul animalelor, o altă lume, una plină cu zeci de miei zburdalnici, curați, grași, frumoși și blânzi. Unii săreau pe lângă noi, alții au început să ne ciupească de pantaloni, câțiva se odihneau lângă mamele lor. Mi-am petrecut vacanțele la țară. Știam cât de important este așternutul din grajd, iar în adăpostul în care mă aflam, oile aveau sub picioare un covor uscat de paie, mieii erau fericiți într-o lume în care sunt iubiți, îngrijiți și hrăniți.
Alin și Alina par destul de tineri, muncesc zilnic de dimineața până seara. Oile sunt principala lor sursă de venit. Vând miei unor arabi, așa își asigură venitul familiei. Alin zâmbește și îmi spune că mulți nu înțeleg că animalele nu știu când e sărbătoare, Crăciun, Anul Nou. „Venim la ele în fiecare zi, de Crăciun, de Anul Nou, în ziua de Paști, tot timpul. Trebuie să mănânce, au nevoie de apă, de curățenie în saivan. Uneori mergem la câte-o nuntă, stăm până pe la 3 – 4, iar la 5 suntem lângă ele. Trebuie mulse, le aducem mâncare, apă. N-ai cum altfel. Dar, ele, la rândul lor, ne dau nouă de mâncare, e un circuit”, mi-a povestit Alin. Sprijin îi este Alina, soția sa, dar și cel căruia mie îmi place să-i spun Pintea, socrul lui Alin.
Păstor de mai bine de o jumătate de secol
Pintea ne-a însoțit în saivan. E trecut de 60 de ani, dar pare foarte vioi, sprinten. Aflu că de mic a avut grijă de animale, de oi, a fost păstor. Decenii la rând a dus oile la păscut pe dealurile care înconjoară satul Trestia. A râs și mi-a spus că n-a fost o zi internat în spital. „N-am fost bolnav. Mă mai supără picioarele, dar nu-i nimic grav. Am trecut prin ploaie, prin vânt, căldură și ninsoare, am dormit în colibă sau sub cerul cu stele. Acum sunt aici și sunt bine, muncesc în continuare”, mi-a spus Pintea. Am rămas impresionat de frumusețea animalelor din adăpostul familiei Hodiș. Sunt oameni împliniți, harnici, nu le place să se laude, dar se vede de la o poștă că le sunt dragi animalele. Le-am mulțumit pentru că ne-au primit.
Daniel Achim de peste drum
Am ieșit din gospodăria lui Alin, iar „Ionică” Cherecheș (așa îi spun prietenii) m-a dus peste drum, în gospodăria unui alt om harnic. În curte, un bătrânel dădea de mâncare la vite. L-am salutat și ne-a spus că tânărul familiei e în saivan, în adăpostul oilor. Afară ploua și mai tare. Am fost întâmpinați de sălăjeanul Daniel Achim, un om fain. Am constatat rapid că și aici aveam în față un om harnic, un crescător adevărat, care iubește animalele. În adăpost erau oi, multe oi frumoase, zeci de miei la fel de frumoși și blânzi, un vițeluș, un pui de „dhibol”, iar într-o hrănitoare plină cu fân stătea ascunsă o găină.
M-am apropiat, dar găina nu s-a temut, a rămas nemișcată. S-a pus la ouat în cuibarul din fânul curat, acolo, între animale. Ce echilibru, ce simbioză între animale. Fetele lui Daniel erau la școală, dar am aflat că sunt și ele mari iubitoare de animale. Aproape de hrănitoare, într-un țarc, un pui de bivol ne privea cu ochi mari, de o frumusețe aparte, o minunăție de animal. Locul era foarte curat, fânul era din belșug, așternutul era proaspăt, iar animalele mâncau liniștite. Sunt principala sursă de venit în familia sălăjeanului. I-am mulțumit și acestuia pentru că ne-a primit în lumea sa, o lume în care animalele fac parte din familie. L-am felicitat și am ieșit.
Florina Moldovan și diamantele negre din familie
Urma să mai ajungem la o familie iubitoare de animale. Am bătut la poarta familiei Moldovan din Trestia. Florina Moldovan ne-a poftit în curte pentru a ne arăta trei diamante negre: Drăgana, Iambor și Mura, niște comori nu alta. Am intrat în grajdul în care părea că e cald și liniște. N-am văzut de multă vreme bivolițe așa frumoase și bine îngrijite. „Ele fac parte din familia noastră și le iubim enorm. Două dintre ele sunt cu lapte. Eu mă ocup aproape tot timpul de ele, soțul este plecat la muncă. Eu le dau să mănânce, mulg laptele, le duc la pășunat, le povestesc, ne înțelegem, sunt parte din noi. Sunt tare blânde pentru că noi le oferim multă iubire și blândețe, sunt tare prietenoase. Se uită mai atent când vine vreo persoană străină. Avem abonați pentru lapte, ele ne dau un salariu în familie. Așa mai avem un salariu care ne ajută să susținem fetele la școală. Una a terminat deja facultatea, iar cealaltă e încă la școală”, mi-a povestit Florina în timp ce calul din capătul grajdului ne privea și lovea podeaua cu un picior. Florina a început să râdă. „E Cezar și îi este foame. Așa ne spune el că vrea mâncare. Și el face parte din familie și la fel de mult îl iubim și pe el”, a încheiat Florina.
În loc de concluzie
Alin, Alina, Pintea, Daniel și Florina sunt sălăjenii pe care i-am întâlnit în Trestia, am stat de vorbă cu ei și le-am descoperit pasiunea pentru animale. Sunt oameni care trăiesc într-o altă lume, una tot mai uitată, un tărâm unde între om și animal există o legătură puternică, bazată pe iubire sinceră, pe loialitate și blândețe. Felicitări tuturor!
Fain! Lumea creatorilor de mâncare vs. lumea creatorilor de „conținut”.