Iubire de țară?

A trecut și 24 ianuarie, dar anul acesta pare că nici nu a mai fost vorba despre unire, așa cum se simțea an de an acest sentiment, iar patriotismul pe care îl știam și pe care părea că îl trăiam cu toată puterea a cam dispărut. Horele sunt în zadar, iar imnul, cu care toți se făleau, a ajuns să fie doar un soi de ritm pentru huiduieli și manifestări grotești. Și nu e vorba de vreo opoziție față de scandări, cu atât mai mult când vine vorba despre politicieni, întrucât milităm și susținem democrația, implicit libertatea de exprimare. Dar e clișeic și deplasat să strigi și să blamezi un șef de stat în plină intonare a imnului național. Deși mă îndoiesc că toți cei care au strigat în stradă, în toiul evenimentelor organizate cu prilejul zilei în care a fost celebrată Unirea Principatelor Române, ar ști cui aparțin versurile. Să nu uităm totuși că fix acest comportament nu denotă orice altceva, numai patriotism și dragoste de țară nu.

Fiecare e liber să-și exprime nemulțumirile, e firesc. Nu ne surâde conducerea? Strada e a noastră. Dar să pătezi o altă zi de însemnătate pentru societatea românească, și așa mult prea obosită de atâta amar de necaz, la nici două luni de la Ziua Națională, e deja cu totul la un alt nivel.

Cât despre discursul președintelui Dan, fără îndoială unul puternic și responsabil, lipsit de celebrele „asumări” deșarte și de mesajele lipsite de esență ale clasei politice. Păcat că unii nici nu s-au obosit să iasă în stradă înainte de sărbători când au fost publicate neregulile din justiție.

Indiferent de ce ne înconjoară, omenia ar trebui să rămână la ordinea zilei, iar elementele naționale ar trebui să rămână neatinse de orgolii politice. Ce pot spune e că la noi e liniște și oamenii au decență. Nemulțumirile sunt justificate, nu ne merge bine, dar în acest ritm ne va merge greu, și financiar, și la nivel social, cu o asemenea atitudine. Iubirea de țară nu se manifestă așa.