Sicriul țării e în groapă

Daniel Mureşan

România e pe marginea prăpastiei, dacă nu a și căzut în ea. România S.A. e aproape de faliment, iar acționari suntem noi toți, românii. Doar că administratori au fost unii politicieni, ce au dat cu bâta-n baltă. S-au adunat acționarii, la alegeri, și tot pe dezastruoși i-au pus la cârmă. Doar ăl mai barosan din fruntea lor pare cu idei mai bune. Cum am ajuns aici? Am luat împrumuturi cu vagonul și am ținut-o tot într-o paranghelie. Am dat bani la partide, la bugetari, la prieteni și amante.
Am ajuns pe fundul prăpastiei, mai jos nu se poate. De fapt, am ajuns în iad. Bună ziua, domnule Scaraoțchi, suntem noi, românii! Nu, nu sunt Scaraoțchi, mă confundați. Sunt politicianul român, nătărăilor. Nu scăpați de mine, eu administrez dezastrul, peste tot. Parcă ar fi un vis urât, din care nu ne putem trezi. Oricum, austeritatea a început: cinci vicepremieri. Scaraoțchi e pe val!
România nu mai are bani, nu mai poate supraviețui, e în moarte clinică. Politicienii nu mai pot fi dați jos prin mijloace democratice. Se reinventează, fac alte partide, vin cu abureli noi. Și uite așa se închide capitolul democrație. A sosit dictatura politicienilor, pe care o dai jos doar cu o revoluție. Dar cine să o facă? Milioane de români au luat drumul bejaniei, iar baricadele de la Inter se fac odată la o mie de ani. Sicriul țării e în groapă, iar brutalul gropar a aruncat deja pământ peste el.