Daniel Săuca
De mulți ani, prin natura meseriei, mă învârt printre vedete. Mai mari, mai mici, adevărate sau închipuite. Nu am nicio problemă, să ne înțelegem: țara are nevoie și de elite, chiar dacă, nu de puține ori, adevărații profesioniști nu sunt băgați în seamă pe măsura valorii lor. Ceea ce deja mă scoate din sărite e altceva: vedetismul. Trăsnit, constat zilnic cum boala asta parcă le ia mințile și unor personaje pe care le consideram decente, onorabile. Din păcate, sunt prea multe exemple. Pe social media, și nu numai, se revarsă ipocrizia, trufia, lauda de sine, lingușeala de partid și de stat. Nu exagerez: sălăjeni care nu au citit în viața lor, până la capăt, un pliant, vorbesc nonșalant, dezinvolt despre cultură; comedianți care te fac să te enervezi, nu să râzi, și care îți mai dau și lecții; politicieni (și nu doar) care nu sunt nimic altceva decât produse de „marketing”; tineri care deja se laudă că le știu pe toate și își schimbă poza din profil pe fb în fiecare zi etc. Fenomenul, să-i zic așa, pare generalizat: să te comporți ca o vedetă, să crezi că ești vedetă, să crezi că le știi pe toate, să nu ai dubii, întrebări, decență, modestie, să aștepți ca ceilalți (și nu doar în „bula” din social media) să te aprecieze ca vedetă, să primești aplauze (chiar dacă nu le meriți). Să fie numai vina social media? Evident, nu. Noua societate românească nu e „infestată” doar de ură și violență, ci și de vedetism, frustrări (nu de puține ori, incredibile)… Altfel, nu încetez să mă minunez și de vedetismul dă Sălaj, nealcoș nevoie mare. E un semn, cine știe, că încă îmi mai pasă. Și de viitorul acestei mândre „locații”…