# 27 de minute. Atât a trebuit să stea cu receptorul la ureche un zălăuan disperat să renunţe la serviciile de cablu ale unei firme la care-i face Brenciu reclamă. Cucoanele de la ghişeu nu l-au putut ajuta, că, cică, nu e treaba lor, că ele-s plătite doar ca să încaseze, iar de nu-i convine, n-are decât să sune la Bucureşti. Şi apoi, să stea ca prostu-n târg, ascultând vocea robotului ce-i spune să aştepte. Şi când s-a săturat de aşteptat, să ştepte iar. Că miticele-s ocupate. Şi dacă aşteaptă suficient de mult, poate omul se răzgândeşte şi rămâne clientul nesimţiţilor de la operatorul de cablu.
# O bancă din buricul târgului are, cică, mega-ofertă la un depozit de studii pentru prunci. Şi cică dacă pui lună de lună nişte bănuţi pentru odrasla din dotare, peste câţiva ani îi întorci cu furca. Numai că socoteala din teorie nu se prea vujeşte cu cea din practică, pentru că, indiferent cât ai fi cotizat, simularea de pe calculator îţi arăta că te alegi cu mai mulţi bani dacă îi pui la saltea, decât dacă îi dădeai băncii să-i înmulţească.
