Ca în fiecare început de noiembrie, sălăjenii se pregătesc de „Luminaţie”, acel liant între sacru şi profan, între cei vii – ancoraţi în realitate, şi lumea de dincolo – ascunsă în taine religioase şi mistice. Nici în acest an „ziua morţilor” nu cade la final de săptămână, dar acest lucru nu deranjează pe nimeni, întrucât în foarte multe comunităţi este marcată la final de săptămână. Lucrurile se petrec în acest fel mai ales în mediul rural, unde orăşenii ţin, totuşi, să ajungă pentru a pune o floare şi a spune o rugăciune la mormintele celor dragi care nu mai sunt.
De câteva zile, comercianţii care ştiu să speculeze momentul au umplut pieţele de crizanteme şi au scos pe mese lumânări, candele şi tradiţionalele cununi şi jerbe de flori care de „Luminaţie” împodobesc crucile din cimitire.
În pieţele din Zalău, predomină crizantemele în ghiveci, într-un spectru de culori care trece de la galben luminos la alb, crem şi tonuri de toamnă: roşu, ruginiu, portocaliu şi violet. Aranjate în şiruri lungi, ghivecele îşi aşteaptă muşteriii cu preţuri care variază între 3-30 de lei, în funcţie de mărime. Pentru cei care nu au mulţi bani de cheltuit pentru „darurile” care vor fi duse în cimitir, comercianţii au crizanteme la 3-5 lei, cam atât cât au costat aceste flori şi anul trecut. Câteva bătrânele oferă spre vânzare şi clasicele buchete de flori uscate, numite şi „de pai”, pentru care cer 2,5-3 lei. „Nu le dăm scump, nu are lumea bani. Dar sunt frumoase şi ţin şi după <>”, îşi îmbie o bătrânică muşteriul care ar vrea să se mai tocmească la preţ. Omul nu se lasă convins uşor şi dă o raită printre găleţile din care se revarsă garoafe, gerbere şi trandafiri, evident mai scumpe decât marfa bunicii, pe care se întoarce să o cumpere spăşit.
Se vând destul de bine şi firele de crizanteme mari – albe, galbene, mov sau ruginii – pentru care florăresele cer 4-5 lei.
Clienţi cu ţârâita
Lângă explozia de flori, la fel de colorate stau înşirate şi coroniţele pe care oamenii le prind de „Luminaţie” de crucile mormintelor. Preţul este uşor mai mare ca toamna trecută, fie că sunt împletite din crengi de brad şi flori naturale, fie că sunt lucrate din plastic. Astfel, pentru o coroană din flori de plastic trebuie să scoţi din buzunar între 10-15 lei, în timp ce anul trecut preţul lor nu depăşea 10 lei. Tot din plastic se găsesc la 6-8 lei şi plachete mici, cât palma, pe care sunt lipite patru flori, probabil „găselniţă” de ultimă oră pentru cei cu mai puţini bani de cheltuit.
Cununile din flori de pai şi muşchi şi cele din rămurele de brad şi flori naturale sunt cele mai scumpe. Preţurile încep de la 20 de lei şi ajung până la 70 de lei, în funcţie de abundenţa culorilor şi a florilor. Tot la 20-30 de lei, unii comercianţi vând aranjamente de flori în formă de cruce.
La fel ca în alţi ani, marfa este din abundenţă, dar clienţii nu sunt atât pe mulţi precum ar vrea comercianţii. „Am adus de câteva zile flori şi lumânări, dar nu s-a vândut aşa bine pe cât speram. Mă gândeam că o să am mai mulţi clienţi, dar m-am înşelat. Poate astăzi şi mâine va merge mai bine”, ne spune Viorica D., una din vânzătoarele pe care am găsit-o într-o piaţă din Zalău.
Dana P. vinde alături coroane de flori şi, deşi nu se plânge de numărul cumpărătorilor, zice că “lucrurile ar fi putut sta, totuşi, mai bine”. “N-ar fi fost rău să vindem mai mult. Nu mă plâng, numai că aş vrea să vând toate coroanele din flori naturale. Nu mi-au rămas nu ştiu câte, dar este marfă perisabilă, păcat de ea. Oricum, cred că astăzi şi mâine vor fi clienţi mai mulţi”, spune optimistă femeia.
Şi comercianţii de lumânări au marfă diversificată. Sortimente de lumânări şi candele stau înşirate pe mese sau direct pe jos: pungi cu lumânări la 4 lei, la 6 lei şi 8 lei, dar oamenii pot cumpăra şi la bucată. Preţul candelelor variază în funcţie de mărime şi model, între 1-15 lei, cele mai scumpe fiind cele din sticlă, prevăzute cu capac.
Cumpărături modeste
Văzute din cealaltă parte, cea a cumpărătorului, lucrurile sunt cernute şi în acest an prin prisma banilor. Oamenii stau şi calculează, aleg atent, se mută gânditori de la o tarabă la alta şi abia după minute bune cumpără ceva. Rari sunt clienţii care merg ţintit şi aleg primul produs care le iese în cale. „Nu stau bine cu banii, recunosc. Nu o să cheltui mai mult de 50 de lei pentru flori, nişte lumânări şi două coroane”, spune Simona H., de 32 de ani, din Zalău. Nici Radu T., de 51 de ani, nu va aloca prea mult pentru flori, coroane şi lumânări. „Noi mergem la ţară, la socri, şi am vorbit cu soţia să iau trei coroane şi o pungă de lumânări. Flori avem în grădină, acasă”, spune bărbatul.
„Ziua morţilor” – fărâmă de veşnicie
După cum spunea Blaga, „veşnicia s-a născut la sat”, iar <> este o fărâmă de veşnicie care ţine câteva zile, mai ales atunci când sărbătoarea din calendarul ortodox se nimereşte într-una din cele cinci zile lucrătoare. Pentru ca la „ziua morţilor” să poată fi prezentă întreaga familie, lumea satului sălăjean a convenit tacit şi molcom ca „Luminaţia” să fie marcată sâmbăta şi duminica. Nu de alta, dar să poată fi toată familia reunită în jurul mormintelor aşezate cuminte pe deal. Regula se aplică în mai toate satele sălăjene, fie că e vorba de Creaca, Mirşid, Meseşeni, Bobota, Valcău, Agrij sau Fildu.
Despre originile „Luminaţiei” ca ritual, acestea sunt pierdute în vechimea timpului, sărbatoarea religioasă fiind împrumutată în urmă cu sute de ani din Apusul catolic şi adaptată spaţiului românesc, rămânând nealterată chiar şi perioada comunistă. Faptul că nici prigoana comunistă nu a înlăturat-o din conştiinţa românilor este încă un fragment de veşnicie, de rugă înaintata lui Dumnezeu şi reîntoarsă la cei morţi sub formă de iertare.
Auzi Mihaela, să ştii tu că prigoana aia comunistă a creat în Zalău, numai la Armătura şi Emailaţi, 10.000 de locuri de muncă, care acum au dispărut. Acum avem timp să tot mergem la luminaţie, dar mulţi sălăjeni nu mai au surse de venit.