Dictatura cerşetorilor

Andreea Vilcovschi, Augusta Teşinschi, Flavia Pintea
Femei rome cu prunci în braţe, boschetari, aurolaci, beţivi dormind sub pe bănci ori sub castani, copii murdari cu mâna întinsă, indivizi ce cotrobăie prin gunoaie – sunt doar câteva dintre personajele care sluţesc imaginea Zalăului, un oraş ce se pretinde civilizat. Din păcate, numărul cerşetorilor şi al oamenilor străzii a crescut în ultimii ani, pe fondul crizei economice care i-a împins pe tot mai mulţi să ceară de pomană. La fel de adevărat este şi faptul că cea mai mare parte a celor care se milogesc pe la colţuri sunt de etnie romă, de la adolescente, la femei trecute de prima tinereţe, fiecare cu câte un copil ce-i atârnă la piept şi, eventual, cu alţi câţiva care i se ţin de fustă.
„Dă-mi şi mie un leu”, ţi se spune pe un ton tânguit în timp ce eşti luat cu asalt pe stradă, la ieşirea din magazine, în timp ce-şi faci cumpărăturile în piaţa agroalimentară, în parcarea hipermarketului Kaufland, în autobuzele Transurbis, pe terase, la biserică, la ghişeele unde îţi plăteşti facturile.
Sunt peste tot. O recunosc până şi autorităţile, care se văd, însă, depăşite de situaţie. „Tot ce pot face agenţii Poliţiei Locale Zalău este să-i amendeze şi să le ceară să părăsească zonele în care cerşesc”, susţine Lucian Trif, purtătorul de cuvânt al instituţiei amintite. Amenda nu ajunge să fie plătită vreodată, iar cerşetorii se mută în altă zonă, departe de ochii comunitarilor, pentru a-şi continua activitatea.
Un rol important în dezvoltarea acestui fenomen îl joacă, însă, tocmai zălăuanii, care, prin generozitatea lor, încurajează cerşetoria. Aşa se face că în municipiu au luat naştere zone cu „vad”, în care cei cu mâna întinsă se pot alege cu un câştig frumuşel după o zi de „muncă”. În această categorie intră platoul din faţa Prefecturii, Pasajul, magazinul Carrefour, magazinul Codiflor din cartierul Brădet, magazinul Casa Pâinii din cartierul Stadion şi, evident, bisericile.
Oficialii Poliţiei Locale susţin că majoritatea celor pe care-i întâlnim pe străzi cu mâna întinsă provind din diverse localităţi ale judeţului, printre care Românaşi, Derşida, Jibou ori din Zalău, de pe strada Războieni.

Cerşetorie mascată
De aproape fiecare dată când ajungi în centrul oraşului, în special în faţa magazinul Carrefour, ţi se oferă flori. Contra cost, desigur. Un băiat, Ştefănuţ, după cum ne spune că îl cheamă, vinde în această perioadă flori. Acum, gladiole, că sunt sezon. Nu vrea să cerşească, ci încearcă să facă un ban cinstit din care să-şi cumpere cele necesare. Nu te refuză, însă, dacă vrei să-i dai pomană. Are aproape 16 ani şi e conştient că pentru orice bănuţ câştigat trebuie să muncească. Pe trei gladiole cere trei lei; le întinde respectuos aproape fiecărui trecător şi dacă încerci să stai de vorbă cu el îţi poveşteşte multe, chiar foate multe, inclusiv faptul că e dornic să muncească şi că nu-i place să stea. „Le cumpăr de la piaţă de la nişte doamne, cu un leu, un leu cinzeci, şi le vând mai departe cu trei lei. Dacă vreţi vi le dau şi cu doi lei”, povesteşte băiatul. Acest gen de comerţ îl face demult, de când eram mic, de la 5 ani şi în funcţie de sezon îşi adaptează oferta. „Acum flori, iarna şosete, beţe de Moş Nicolae, tot ce se poate”, povesteşte băiatul în timp ce stă aşteaptă să-i cumperi produsele.
Despre familia lui, nu prea vrea să spună nimic şi, de fiecare dată când e întrebat de mama, de tata sau de fraţi instită cu acelaşi clişeu: „Cumpăraţi? Vă las mai ieftin!”. Nu insistă foarte mult, nu este nepoliticos şi nu se lamentează la fel ca şi cei care vând ziare.

Minim 20 de lei din împinsul cărucioarelor

În parcarea de la Kaufland îşi câştigă existenţa un adolescent care se oferă să ducă căruciorul clienţilor, la locul de depozitare, după ce clienţii şi-au pus proviziile în maşină. La fiecare cărucior, băiatul câştigă cincizeci de bani, iar unii clienţi se oferă să-i mai dea ceva în plus. Venitul pe care acesta îl face zilnic nu e unul mic. Chiar de multe ori, mai ales în zilele de weekend, acesta ajunge să câştige mai bine decât un angajat. „Minim 20 de lei fac pe zi. Unii, pe lângă banii de la căruţ mai îmi dau şi în plus. Sunt zile în care fac şi peste 50 de lei. Sunt şi oameni răi şi zgârciţi care nu mă lasă să le duc căruciorul”, poveste tânărul, căutând cu privirea clientela.

„N-am mâncat nimic astăzi, dă-mi un leu”
Nu toţi cei care sunt pe stradă şi care încearcă şă-şi asigure subzistenţa prin diferite forme sunt şi persoane calme. Unii sunt foarte insistenţi şi atunci când încerci să-i ignori „se ţin scai” de tine iar, de foarte multe ori când eşti sătul şi îi alungi din preajmă, urechea îţi aude fel de fel de înjurături şi blesteme.
Aproape de Prefectură, la bariera care permite accesul maşinilor la instituţie, dai de un alt tinerel. Ponosit, murdar şi cu un vraf de ziare în mână se ia de fiecare trecător. „N-am mâncat nimic azi, dă-mi un leu” sunt primele vorbe pe care le spune oricărui trecător. Dacă refuzi să-i dai bani, în schimbul ziarului, înjură şi devine agresiv.
Chiar dacă, cuprins de milă, îi dai un leu fără a lua ziarul acesta îi ia rapid şi… habar nu are să spună mulţumesc, iar în mediul şi lumea în care trăieşte violenţa şi injuriile sunt virtuţi.
La intrarea în Parcul Central, în piaţa Wesselenyi dar şi în alte zone din urbe, aproape zilnic femei de etnie romă îşi trimit copiii la creşit. Stau în locuri ascuse şi supervizează activitatea odraslelor iar, la final, după ce „puşculiţa” minorilor s-a umplut, din mila trecătorilor, îi cheamă, le ia banii şi îşi cumpără ţigări sau de-ale gurii, ignorând nevoile celor mici pe care i-au adus pe lume.

Consumatorii de spirt de sub castani
Deşi situat tocmai în buricul târgului, Platoul din faţa Prefecturii a devenit, în ultimii ani, raiul beţivilor oraşului. Nici nu dă bine căldura, că îşi fac apariţia pe băncile de sub castani, unde consumă nestingheriţi băuturi alcoolice, de la spirt îndoit cu apă, la cea mai ieftină bere. Fumează, cerşesc pentru a strânge bani de băutură, înjură ca birjarii, zac aproape morţi de beţi pe bănci ori pe pământ, creează scandaluri, iar uneori ajung să se bată între ei. Toate astea ziua-n amiaza mare, într-o zonă atât de frecventată de mămici şi de copiii lor.
Nici în ceea ce-i priveşte pe aceştia, autorităţile nu prea au ce face. „Dacă îi suprindem consumând alcool pe spaţiul public ori că provoască scandal, îi amendăm şi le cerem să părăsească zona. În rest, nu avem ce să le facem”, explică Lucian Trif.
Dintre aceştia, o parte au devenit clienţi fideli ai Serviciului de Ambulanţa Judeţean Sălaj şi ai Unităţii de Primire a Urgenţelor (UPU). „Am ajuns să-i cunoaştem deja. Aproape toţi ajung la noi în urma consumului exagerat de alcool. Pe unii îi culege salvarea de pe stradă, după ce un cetăţean îngrijorat a sunat la 112, alţii vin pentru că nu au fost primiţi la Adăpostul de Noapte întrucât au fost beţi şi au provocat scandal”, ne mărturiseşte un lucrător din UPU, adăugând că nu puţine au fost situaţiile în care scandalul a continuat la Urgenţe, respectivii pacienţi reclamând că nu consultaţi cu prioritate.

Din experienţele zălăuanilor: „Nu-s de compătimit”
Aproape la fiecare bloc de locuinţe sau casă din Zalău există câte o persoană care ar putea împărtăşi o experineţă neplăcută cu oamenii străzii, creşetorii sau ţiganii. Marian Silaghi, un zălăuan care locuieşte în cartierul Păcii, a apelat constacost la ajutorul unor persoane de etnie romă din zonă. „Se tot plâng toată ziua, prin zonă, că nu au bani să-şi hrănească copiii şi într-o zi le-am dat 20 de lei ca să-mi care cada din fontă din locuinţa personală. Am schimbat-o şi trebuia cărată de la etajul 2. Le-am dat bani şi imedit după ce au dus-o la fier vechi i-am văzut la cârciumă. Nu-s de compătimit. M-am gândit că, poate cu banii luaţi de la mine şi cu cei primiţi de la colectorul de fier, le vor lua copiilor pâine. Nici poveste de aşa ceva. De atunci, tot timpul când mă văd, mă întreabă dacă nu mai am ceva de lucru, amintind în permanenţă de copiii pe care îi au de hrănit. Nu! Nu-i de a te încurca cu astfel de oameni şi nu crezi până nu ai de a face cu ei”, povesteşte zălăuanul.
Un alt zălăuan, Dorin Paşca, care locuieşte în apropiere de magazinul Unicarm din Stadion confirmă faptul că, cei aflaţi la cerşit în zonă, de regulă persoane de etnie romă, sunt agresivi şi nu le prea place munca. „Le-am dat bani, că m-a cuprins mila. Într-o zi mi-a cerut un vlăjgan nişte bani şi i-am spus să mă ajute cu ceva, că-l plătesc. Trebuia să arunc ceva la tomberon, mai multe pungi cu flacoane, îmi făcusem cutăţenie în garaj. Când i-am spus că îl plătesc doar dacă mă ajuta m-a înjurat. Şi nu oricum, aşa urât de tot şi în plus, a făcut un gest obscen. Azi mâine ne-or da în cap. Nu mai vreau să aud de ei. Ăştia trebuie puşi la muncă!”
„Nu mai poţi sta liniştit la un suc pe o terasă, că eşti asaltată de cerşetori. Problema este că nu scapi de ei decât dacă cedezi şi scoţi un leu din buzunar. Mi se pare revoltător faptul că, în ziua de azi, oriunde mergi, dai peste ei!”, ne spune cu indignare Ioana Cherecheş.
„Nu o dată mi s-a întâmplat să ies cu copiii pe platou şi să trebuiască să îmi găsesc alt loc de joacă din cauza indivizilor care stăteau sub castani cu sticla de spirt în mână şi înjurau de mama focului. Şi niciodată nu era picior de poliţist comunitar în zonă”, se plânge Dana Mureşan, mamă a doi copii.
Claudia Ghilea se numără printre zălăuanii care nu dau niciodată bani ca pomană, atitudine pentru care era să o păţească. „Eram în staţia de autobuz din cartierul Brădet, când un copil de ţigan m-a abordat, cerându-mi să-i dau bani. Într-o primă fază, l-am ignorat, însă a devenit extrem de insistent şi de agasant. I-am cerut să renunţe, moment în care m-a scuipat şi m-a înjurat”.
„În Dumbrava II se plimbă printre blocuri, fără nicio grijă, tineri care inhalează prenadez din pungă. Îi vezi uneori în zonele cu garaje, purtând punga din mână în mână, în miezul zilei, sub ochii copiilor nostri”, se plânge Adrian Opriş.

Amenzi doar pe hârtie
Potrivit prevederilor Codului Penal, cerşetoria este infracţiune care se pedepseşte cu închisoarea între o lună şi trei ani, iar conform Legii 61/1991, este contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de la 100 la 500 de lei.
Stoparea acestui fenomen al cerşetoriei pare a fi o veşnică luptă cu morile de vânt. Deşi sunt alungaţi, avertizaţi şi chiar amendaţi, cei care s-au obişnuit doar să întindă mâna şi să ceară nu se dau bătuţi. Drept dovadă stau şi statisticile Poliţiei Locale. Dacă în primele şapte luni ale anului trecut agenţii au aplicat 115 amenzi pentru apelarea în mod repetat la mila publicului, anul acesta, până în prezent, au fost amendate peste 180 de persoane care cerşeau, valoarea totală a sancţiunilor fiind de circa 20.000 de lei. Potrivit datelor furnizate de purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Zalău, Lucian Trif, cele mai multe amenzi au fost aplicate în luna aprilie a acestui an, respectiv 43 de amenzi, în valoare de 5.000 de lei.
Anul trecut, cele mai multe persoane care cerşeau amendate au fost în luna iulie, respectiv 38. Amenzile aplicate au fost în valoare totală de peste 6.000 de lei.
Însă nu doar Poliţia Locală îi are în vizor pe cei care apelează la mila publicului, ci şi poliţiştii de siguranţă publică din cadrul Poliţiei Municipiului Zalău, care organizează periodic acţiuni tematice pentru identificare şi sancţionarea acestor persoane. Îndeosebi sunt vizate zonele aglomerate din municipiu, precum pieţele agroalimentare sau marile magazine. Printre ultimele acţiuni de acest fel se numără şi cea de luna precedentă, când, în doar două zile, peste 30 de persoane care cerşeau, printre care şi trei minori, au fost amendate. Conform reprezentanţilor Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, acestea proveneau din localităţile Buciumi, Crişeni, Păuşa şi Romita. Sancţiunile contravenţionale aplicate au fost în valoare de 4.700 de lei.
În ciuda acestor statistici, singura sancţiune ce poate fi aplicată fiind amenda, acest instrument legal se dovedeşte inutil. În majoritatea cazurilor, amenzile nu sunt plătite, ci sunt transformate în ore de muncă în folosul comunităţii, ore care nu sunt prestate de persoanele în cauză. Autorităţile nu au în prezent alte pârghii legale de a-i constrânge pe aceştia să le efectueze.
Misiunea poliţiştilor se încheie în aceste cazuri odată cu scrierea procesului verbal, monitorizarea amenzilor fiind făcută de primăriile unde îşi au domiciliul persoanele sancţionate.