Rezultatele la Olimpiadele naționale din acest an au adus, în Sălaj, zeci de premii și mențiuni, copiii noștri venind acasă cu tolba doldora de medalii și diplome. Aur, argint, bronz și sute de mențiuni, plus participarea a altor sute de elevi care au dovedit că Sălajul, deși are același sistem de învățământ ruginit și bolnav existent în toată țara, reușește să se ridice prin munca și dăruirea profesorilor și elevilor. Dacă pentru nu noi nu a fost o surpriză uriașă, pentru că știm că în foarte multe școli se învață, încă, pe rupte, pentru mulți participanți din țară – elevi, profesori, părinți sau însoțitori – Sălajul este încă un mister și din acest punct de vedere. Nu doar că poziționarea pe hartă a județului nostru și numele multor localități erau lucruri total străine acestora, și mai greu de acceptat a fost, pentru mulți, faptul că – de exemplu – cel mai tare informatician din țară este din Zalău. Sau că fata „de aur” la Engleză, pe țară, este din Cehu Silvaniei.
Bucureștiul, Iașul, Brașovul, Timișoara și Clujul au făcut toate câte o reverență în fața unor elevi din micile orașe sau din comunele sălăjene al căror nume a fost, în multe cazuri, rostit pentru prima dată de organizatori sau participanți. Pe mulți i-a surprins faptul că nu doar la Informatică, Limba Română, Matematică sau Engleză suntem pe locul I, suntem cei mai buni sau printre cei mai buni. Dar și la Muzică suntem tot pe locul I? Și la Tehnologii, tot pe primul loc? Limbile Engleză, Maghiară și Germană, tot aur, tot cei mai buni pe țară? La Fizică am venit acasă cu argint, iar la toate celelalte olimpiade, zeci de premii II și III și mențiuni? Ei bine, da! Despre Sălaj se vorbește deja ca o pepinieră de informaticieni, grație unor profesori cum orice județ și-ar dori și a unor elevi sclipitori: am cules, la acest capitol, toți laurii, de la aur pană la bronz și mențiuni, lucru care i-a făcut pe foarte mulți să se întrebe ce avem noi în plus și ei nu au.
Cum de la Cehu Silvaniei se vorbește mai bine Engleza decât se vorbește în București, iar la Șimleu Silvaniei, Jibou, Zalău dar și din comunele de pe raza județului, copiii dau lecții și uimesc prin pregătirea exemplară și determinarea cu care s-au prezentat la cea mai înaltă fază a Olimpiadelor. Dincolo de bucuria pe care o aduc astfel de rezultate, trebuie menționați, alături de câștigători, toți copiii care au avut curajul și au muncit pentru a ajunge în oricare dintre fazele olimpiadelor. Pe fiecare elev în parte, indiferent că este de de 7 sau de 10, dar care înțelege că efortul susținut și studiul reprezintă, încă, o cale sigură către un viitor bun.
Am citit cu emoție listele primite și am constatat că avem atâția elevi care muncesc pe brânci, care se detașează cu o ușurință naturală de categoriile atât de blamate (pe bună dreptate uneori) ale celor care își trăiesc cea mai mare parte a timpului prin baruri, prin cluburi, ori pe Facebook. Cea mai mare dorință a mea, și sunt convins că și a profesorilor și părinților acestor copii, este ca ei să rămână, cumva, legați de acest județ pe viitor, nu doar sufletește. Ei sunt singura noastră speranță, bineînțeles, la fel sunt și ceilalți, cei care poate nu au avut șansa să participe la o olimpiadă dar care învață și se pregătesc zilnic având la final de an rezultate bune sau exemplare. Oare vor rămâne acești copii acasă, aici? Oare, măcar parte din ei, își vor aminti de Sălaj și altfel decât prin prisma faptului că au aici părinții și bunicii care îi așteaptă de Paști sau de Crăciun cu dragoste și bunătăți? Autoritățile județene și locale, Prefectura, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, Inspectoratele școlare dar și statul român în ansamblul lui, prin toate pârghiile vitale de la București și din țară, ar trebui să se dea cu capul de toți pereții și să facă, vorba aceea, pe dracu’ în patru ca acești copii să rămână dacă nu acasă, măcar în țară, după terminarea studiilor. Să facă ceva mai mult, ceva care să dea rezultate, nu să emită doar statistici și previziuni, toate cu același final de doi bani pe care îl știm cu toții, mereu în detrimentul nostru și în beneficiul altora!
Să facă mai mult, mai concret, mai consistent pentru acești copii. Pentru a le oferi garanția că aici, în județul în care s-au născut și au crescut, pot să își folosească mai târziu pentru o viață lipsită de griji majore, toate cunoștințele acumulate. Tot sacrificiul lor și al părinților să aducă bine și evoluție aici, nu pe alte tărâmuri.
Chiar dacă în adâncul sufletelor lor ei știu că nicăieri nu-i mai bine ca acasă, știm, și ei noi la fel de bine că nu va fi așa. Ne bucurăm acum de ei, însă peste câțiva ani toată munca acestor elevi, fie ei olimpici ori elevi buni și foarte buni, va ajunge să își arate roadele bogate pe pământ străin. Va aduce bine și confort în viața unor oameni care nu au și nu vor avea niciun merit în a-i avea în slujba lor pe acești copii, dar care, așa cum fac și acum, ne vor râde în nas și ni-i vor lua, oferindu-le salarii nu doar decente, condiții de viață cu adevărat avantajoase și servicii de cinci stele indiferent că vorbim de sănătate, protecție socială sau alte facilități.
Așa este: dorul de casă nu-l stinge niciun salariu pe lumea asta, nici dorul de părinți sau de cele câteva lucruri valoroase pe care ei le vor lăsa în urma lor cât de curând. Însă nici măcar limba și casa ta nu mai pot înlocui viața și avantajele pe care acești copii le merită din plin, un trai pe care, oricum ai întoarce-o, aici nu îl pot avea!
Și atunci, nu îi putem învinovăți pe ei pentru faptul că ne părăsesc, însă, putem cu vârf și îndesat să blamăm clasa politică și pe cei care ne conduc de aproape 30 de ani, prin rotație, ale căror interese și scopuri în viață sunt propria burtă și prezentul. Ce va fi după, cine va mai rămâne aici… nu mai interesează pe nimeni dintre cei ajunși pe fotolii înalte.
Vă spun eu ce măsuri vor lua politicienii ca să nu-i lase să plece: ori să lucreze 5 ani în țară, ori să plătească studiile absolvite dacă vor să plece! Iar prostimea va aplauda asemenea șantaj.