Daca in 2009, angajatii statului au fost protejati in fata crizei, ocoliti de disponibilizari, anul acesta, de voie, de nevoie, sunt nevoiti sa guste si ei din amaraciunea recesiunii. Nici de aceasta data, insa, statul nu se dezminte. Isi face curatenie in ograda, dar isi protejeaza fostii salariati. Spre exemplu, de la Caile Ferate Romane s-a stabilit ca vor fi dati afara circa 10.000 de oameni. Nu oricum, insa, pentru ca fiecare disponibilizat se va alege cu cel mult 15 salarii compensatorii, in valoare totala de maxim 20.000 de lei. Si, surpriza! Banii nu-i da compania din buzunarul propriu, asa cum ar proceda, o firma privata, ca doar si asa e vai de ea! Tot banetul il va suporta statul, din bugetul asigurarilor de somaj la care pune osul fiecare contribuabil roman.
Discriminare!, Nedreptate!, striga oamenii de afaceri si sindicalistii din privat, acuzand statul ca-si protejeaza excesiv oamenii pe spatele lucratorilor din sectorul privat. Lucratori care, in caz de concediere, se aleg, doar in cazuri exceptionale, si cu compensatii. Nici pe intreprizatori nu prea i-a bagat Guvernul in seama. A incercat sa le inchida gura cu facilitatile oferite la trimiterea personalului in somajul tehnic (si astea acordate cu chiu, cu vai, la presiunile sindicalistilor) si cu scutirea de la plata darilor la stat timp de sase luni pentru cei care incadreaza someri. Guvernul nu a omis, totusi, sa impuna conditii stricte, astfel ca beneficiari nu pot fi decat cei care nu au avut probleme si nu au concediat pe nimeni in ultimele sase luni.
Spre deosebire de statul roman care se poate infrupta din bugetul asigurarilor de somaj, patronii n-au decat sa se descurce cum pot, sa scoata banii de unde stiu daca in contractul colectiv de munca sunt stipulate salarii compensatorii . Pentru situatii de acest gen, oficialii nici ca s-au ostenit sa identifice solutii. Chiar daca statisticile ANOFM arata ca 90 la suta din totalul celor 120.000 de romani trecuti in tabara somerilor provin din sectorul privat.
Si, totusi, bugetarii continua sa ridice pretentii si sa lanseze amenintari. Profesorii nu vor nici in ruptul capului sa renunte la catedre, desi prin unele sali de clasa bate vantul. Functionarii din primarii au protestat de indata ce au aflat ca se vor numara printre victimele crizei, ca li se taie din salarii, ca unii vor zbura din fotolii. Asta chiar daca este arhi-cunoscut ca administatiile locale sunt sufocate de ani buni de personalul existent, inutil si ineficient.