In partidul prezidential este agitatie mare, si inca una pe doua fronturi. Actul de guvernare e una dintre problemele PDL. Mai tot romanul o resimte pe propriu-i buzunar. A doua este legata de fixarea cat mai multor oameni in pozitii cheie, ceea ce impinge partidul intr-o competitie cu aliatul PSD, care, desigur, urmareste acelasi lucru. Uneori se mai intampla si accidente, cum ar fi balbaiala de la Casa de Asigurari de Sanatate Iasi, unde directorul a fost schimbat cu un interimar, care nu poate sa-si exercite atributiile atata timp cat fostul manager este in concediu, ceea ce inseamna ca inca mai conduce institutia. De altfel, in mai toate deconcentratele din judet se munceste intr-o singura viteza, in speta in marsarier, in conditiile in care aproximativ toti directorii acestor institutii stau cu securea deasupra capului.
Tot in aceasta perioada, se poarta tratative in culisele tuturor partidelor parlamentare, in jurul listelor de candidati la alegerile europene. Din nou, dupa toate probabilitatile, Salajul nu va avea nici un reprezentant care ar urma sa se situeze pe vreo lista intr-o pozitie eligibila. Putem face linistiti abstractie de provenienta pedelistei Adreea Vass, care, dupa toate probabilitatile, in urma atator ani petrecuti intre mitici, nu m-ar mira daca n-ar recunoaste judetul Salaj pe harta Romaniei. Cu toate acestea insa, de departe, cele mai interesante nominalizari apar pe lista PDL pentru europarlamentare. Cica, fara nici o pila, printre cele 19 dosare propuse figureaza si cel al fiicei sefului statului. Pacat de ea ca-i inca tanara. Si ce daca nu stie vorbeste romaneste? La Bruxelles, oricum, se recomanda vorbirea in alte limbi decat cea uzitata in spatiul carpato-danubiano-pontic.
Intre timp, cei de la PSD cauta febrili un contracandidat pentru Traian Basescu la prezidentialele din toamna, fiind deja facut un portret robot al acestuia: bine dotat si cu dinti. Si liberalii isi cauta identitatea si, totodata, candidatul, dar la ei problemele sunt ceva mai complicate: mai intai au de taiat capul lui Tariceanu si, apoi, de pus altul pe umerii partidului. Altul…, care?
Toata aceasta agitatie politica este dublata de maraielile sindicatelor fata de masurile nepopulare. Dupa ce profesorii au facut mult zgomot pentru nimic, acum e randul functionarilor publici sa iasa la contraatac, nemultumiti de disparitia mai multor sporuri salariale. Teama de somaj il face pe angajat mult mai supus, iar pe angajator mai atent la calitate, insa aceasta schimbare va fi mai vizibila in sectorul privat al economiei. In ceea ce-i priveste pe bugetari, durerea lor e de alta natura: pe langa zecile de mii de posturi vacante blocate – lucru ce presupune mai multa treaba pentru ceilalti -, performantele fiecaruia vor decide de acum incolo marimea salariului.