Evolutia sau, mai bine spus, involutia clasei politice romanesti arata ca viata politica din tara nostra nu are nevoie de un partid al tinerilor, oricat de valorosi ar fi ei, ci de tineri de valoare in toate partidele actuale. De exemplu, PIN, s-a vrut a fi o schimbare radicala a clasei politice romanesti, bazata pe o infuzie de tinerete. Insa, proiectul a esuat. In urma alegerilor locale din primavara lui 2008, Lavinia Sandru, pe atunci doar vicepresedinte al PIN, recunostea, dezamagita, ca alegatorii nici nu au luat in seama candidatii tineri ai acestei formatiuni. Dupa scrutinul din toamna, pentru PIN, totul s-a prabusit. Se pare ca definitiv. Cozmin Gusa s-a retras, in timp ce sceptrul i-a ramas Laviniei Sandru.
In nenumarate cazuri, am inseles ca personajul numit Cozmin Gusa si-a dorit, intr-adevar, o schimbare in bine a politicii romanesti. Un fost ziarist istet, apoi consilier de taina al lui Adrian Nastase si mai apoi discipolul lui Basescu, Gusa si-a irosit insa credibilitatea in acest gen de relatii pasagere. Ideile sale politice propuse partidelor existente nu au avut succes. In PSD, nu i s-a dat nici un fel de atentie. In PD-L, i-a speriat prea tare pe acolitii lui Basescu, care i-au pus talpa pe gat. In cazul acesta, Gusa si-a creat propria sa utopie. Un vis frumos, insa irealizabil din fasa. Ca multe alte formatiuni politice, gen experiment, si PIN a avut o viata scurta. Si cum sa fie altfel, cand un partid declarat ca fiind unul al tinerilor nu reuseste ca atraga alegatorii sub 30 de ani la urnele de vot? Era clar ca, pentru PIN, acest lucru arata ca se confrunta cu o problema destul de serioasa.
Din nefericire, de aproximativ 20 de ani, cu doua mici exceptii, nici un politician nu a reusit sa castige increderea tinerilor. Prima exceptie a fost Traian Basescu, a doua Gigi Becali. Doua abateri de la regula, valabile si azi, intre cei doi pseudo politicieni existand si alte multe asemanari. La momentul sau, Traian Basescu a fost votat de tinerii dinamici, care nu doreau decat sa primeasca o sansa de afirmare. Gigi Becali a avut lipici in randul suporterilor si-a romanilor verzi, nationalisti. Ulterior, amandoi si-au pierdut sustinerea, Basescu in parte, Becali in totalitate.
De altfel, lipsa tinerilor de calitate este o problema in toate partidele politice. De exemplu, tinerii din PSD si PDL, crescuti in spiritul politicii de gasca, au fost invatati sa nu cracneasca niciodata impotriva liderului, ci doar sa-l ingane in toate deciziile, oricat de controversate ar fi ele. Respectivii, la care se raliaza si acualul premier Emil Boc, isi insusesc foarte repede talentul de a fi obedienti, indemanare pe care o cauta, mai apoi, cu obstinatie, la toti cei din jur. Remarcam, in cazul acestor indivizi, anonimatul in care au decis sa munceasca pentru binele celor care le mangaie codul de bare de pe cefe. Desigur, nu toti politicienii tineri sunt asa, insa majoritatea celor care se inghesuie acum sa prinda o functie par croiti dupa aceasta regula.
Revenind la PIN, cred ca acesta a fost un proiect politic care a pornit de la o premisa gresita. Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem ca, a fi tanar nu este neaparat o calitate in sine, insa tineretea poate reprezenta ceva pentru viitor. Fara ei, cei din actuala generatie tanara, vom ramane pe pereti cu aceleasi tablouri ale tinerilor Iliescu si Basescu. Cine isi poate dori acest lucru?