Cardiologie și psihiatrie

Se apropie alegerile. Alte alegeri. Nimeni nu se întreabă cât cheltuim cu aceste alegeri. Între timp, românii sunt rupți în două. Sunt cei care cred că vaccinul îi lasă orbi, impotenți, surzi sau morți, cei convinși că Uniunea Europeană este Baba-Cloanța, că am vândut tot, că am distrus, că automobilele electrice le va strica viața și că nu vor mai avea posibilitatea să învârtă maneta schimbătorului de viteză într-o oală largă, cei care se tem că bărbații vor purta fuste și gruparea celor care cred în dezvoltare, în bun-simț, educație, libertate de exprimare și au dorința unui viitor bazat pe valori reale, pe virtuți. De ce sunt românii dezbinați? Pentru că s-au săturat și unii și ceilalți. Sunt jurnalist de aproape 25 de ani, dar instituțiile sunt conduse de aceeași oameni sau de urmașii lor. Românii s-au săturat de politizarea instituțiilor, inclusiv a unor structuri cu epoleți, acolo unde mâna politică n-ar trebui să intervină. Este trist, cumplit de trist. Zilele trecute am ajuns în Apuseni. Am văzut apusul și răsăritul dintr-un loc inimaginabil de frumos. Nu ne dăm seama cât de norocoși suntem că avem această țară. Suntem răi, tot mai răi, n-avem scrupule, râdem când cel de lângă noi greșește sau are probleme. Lăcomia noastră pentru sânge și scandal public nu mai are limite. Cei fără școală au început să-i pună la zid pe cei cu bun-simț. Se apropie alegerile, mi-a crescut iarba din fața gardului. Am pus mâna pe coasă și am tăiat-o. Uff, am de tăiat și iarba și la țară, acolo n-am reușit să ajung. Bătrânul meu bunic m-a învățat un lucru: să nu aștepți de la nimeni să-ți curețe în fața porții, să îți taie iarba și să-ți golească șanțul de la drum. Fă-o tu. O fac cu gândul la bunicul meu. Niciodată nu am așteptat primarul să îmi cosească iarba de la poartă, de la marginea drumului. Este ora 7,20. Sunt la cardiolog. În apropiere, lângă „bomba” căruia i se spune bar este plin. Sunt doi oameni care se sprijină în cârje, care așteaptă să intre la spital, și vreo patru vlăjgani ca mine. Beau bere, râd zgomotos, fumează întruna și din când în când duc la gură un pahar cu ceva ce îi face să se scuture. Mă uit din nou la ceas. E aproape 7,30. Acești oameni vorbesc despre alegeri, îi aud. Toți îl evită pe olimpic. Se tem că vor veni armate de bărbați cu fustă și îi vor lua pe la spate. Unul înjură cumplit. ’tui mama lui de vaccin. Se apropie alegerile. La cardiologie e aglomerat, la psihiatrie e plin. Voi cu cine votați? Mie îmi este teamă, dar sunt fericit. Pe mine nu mă  interesează ce face omul în propriul său dormitor, cu ce se îmbracă, ce fel de mașină conduce, cui și cum se roagă. Nu mă deranjează atâta vreme cât nu mă obligă să fac ceea ce face el. Hai, voi cu cine votați? Pentru mine este clar: îmi doresc o țară a oamenilor educați, cu bun simț și nu a bătăușilor, cefelor late care nu știu decât să împartă pumni, înjurături și salivă printre dinți.