Tranta, denumirea populara a luptei, constituie o valenta instinctuala regasita la fiecare om inca de la nastere. De cum se ridica in picioare, copilul se ia la tranta cu obiectele sau fiintele din jur, aceasta manifestare fiind simbolul celei mai sublime intreceri umane in care competitorii se confrunta cu mainile goale, inarmati doar cu ceea ce natura a oferit fiecaruia, fizic si spiritual.
In epoca moderna, inca inainte de a deveni disciplina sportiva cunoscuta sub denumirea de lupte (libere sau greco-romane), tranta se bucura de mare trecere la romani. Tineri si batrani, oraseni sau sateni se adunau buluc sa admire barbatia, forta, curajul si istetimea luptatorilor. Imi amintesc cu emotii de anul 1979. Aveam 15 ani cand, cu sfiala, am pasit pentru prima data in Sala Sporturilor din Zalau, unde avea loc finala Campionatului National de tranta. Am vazut atunci primii campioni salajeni: Ciprian Stanciu, Ioan Pantea, Vasile Gorgan si Ioan Adridan, care pentru mine au reprezentat modele de barbatie, curaj si indemanare in lupte, isi aminteste cu emotie presedintele Asociatiei Judetene de Lupte (AJL) Salaj, Alexandru Muresan. Sportul celor puternici fizic si mental, aceasta disciplina temerara pe care nu o pot practica decat cei capabili de sacrificii, de permanenta si cinstita confruntare cu sine si cu adversarii, s-a bucurat de atunci de o mare popularitate printre salajeni. In scurt timp, voinicii veniti din satele Salajului la scolile din Zalau s-au inscris la cluburile de lupte libere, incercand sa-si reprezinte cu demnitate si curaj satul si judetul, in competitiile judetene si nationale, chiar daca numai rareori truda si izbanzile lor au fost recompensate pe masura.
De-a lungul a trei decenii, bravii luptatori salajeni au cucerit peste 80 de medalii la concursurile nationale de copii, juniori si seniori, acestia devenind eroi ce intra in istoria celui mai barbatesc si mai curat dintre sporturi