Sălăjeanul salvat de Nicu Ceaușeșcu și Dacia 1300

Se întâmpla în anii ’80. Sălăjeanul Boros Andrei tocmai devenise fericitul proprietar al unui autoturism Dacia și se grăbea să ajungă acasă pentru că a doua zi începeau sărbătorile pascale. Rămas fără benzină în Brașov, iar numărul său de înmatriculare îi permitea să cumpere combustibil doar a doua zi, sălăjeanul din Crasna a cerut audiență la Nicu Ceaușescu. La scurt timp, sălăjeanul a primit benzina necesară și a ajuns acasă pentru a se putea bucura de
sărbători.

Pe Boros Andrei din Crasna l-am întâlnit prima oară în 2016. Am organizat în vara acelui an o mică expoziție de mașini vechi, iar Andrei a venit cu Dacia 1300 pe care a cumpărat-o în 1979. Avea 25 de ani când a intrat în posesia mașinii de culoare roșie. Anii au trecut, dar mașina a rămas în curtea lui Andrei. Fiind un fel de mecanic pentru întreținerea și depanarea mașinilor de cusut, Andrei și-a îngrijit mașina cum a putut mai bine. Dacia arată și funcționează perfect chiar și acum. De această dată, pe Andrei l-am întâlnit în parcarea de la Value Centre. Venise cu Dacia lui pentru a participa la expoziția organizată de Retromobil Sălaj. Este mândru de Dacia 1300 despre care spune că a ajuns parte din viața sa. Am intrat în mașină și Andrei a învârtit cheia în contact. Bătrâna Dacie a pornit imediat, iar motorul său toarce întruna. Andrei zâmbește și îmi spune că nu are de gând să vândă mașina. „N-am cum s-o vând. E la mine de când aveam 25 de ani. Mașina asta rămâne la mine câtă vreme sunt în viață. Nu mai circul zilnic cu ea, dar o folosesc uneori pentru a veni la Zalău. Mă mai plimb cu ea, atrage privirile trecătorilor”, îmi spune bărbatul.

Dacia și Nicu Ceaușescu

De-a lungul timpului, Andrei a avut mai multe mașini , dar Dacia 1300 a rămas dragostea sa. „Cred că era prin 1986 sau 1988, nu știu sigur. Îmi venise rândul să mă duc după o Dacia 1310. Am luat-o din fabrică, iar în drum spre casă am rămas fără benzină. Era greu atunci cu benzina. Nu găseai și trebuia să aștepți la cozi interminabile. Eram în zona Brașov – Sibiu, iar a doua zi începeau sărbătorile pascale. Voiam să ajung acasă. Era într-o zi de vineri. N-am avut încotro și am cerut audiență la Nicu Ceaușescu. După multe insistențe, Nicu m-a primit. I-am explicat că vin sărbătorile și nu mai am benzină. Nu puteam cumpăra benzină decât a doua zi, așa îmi permitea numărul de înmatriculare pe care l-am primit. S-a uitat la mine, a pus mâna pe telefon și a sunat la o stație de alimentare aflată pe drumul spre Alba Iulia. A vorbit cu cineva și mi-a spus să-l caut pe un anume Ilie Munteanu. I-am mulțumit, am ieșit și am căutat persoana respectivă care mi-a dat benzina necesară pentru a ajunge acasă cu bine. Așa am reușit să ajung seara acasă pentru a petrece sărbătorile în liniște. Nicu Ceaușescu s-a comportat foarte frumos cu mine chiar dacă nu mă cunoștea, acesta este adevărul, nu am de ce să mint”, povestește sălăjeanul.

Mașina, vaselina și rugina

A vândut mașina respectivă, dar nu a renunțat la Dacia cea roșie. Andrei zâmbește și îmi arată compartimentul motor. Toate piesele arată de parcă sunt noi, mașina a fost bine îngrijită. Imediat după ce a ridicat mașina din fabrică, Andrei a izolat-o cu vaselină . Așa a rezistat Dacia 1300 de-a lungul deceniilor. Zâmbind, Andrei pornește radioul „Predeal”. Funcționează! Sunt încântat, îmi aduc aminte că și părinții mei au avut o asemenea mașină. Mirosul din interior este inconfundabil. Știu sigur că mulți sălăjeni au muncit o viață pentru a avea un astfel de automobil în fața blocului sau la umbra nucului din curte.