Copiii noştri rămân „somalezii” Europei

Alianţa de tinichea a Puterii române, formată din senatorii PSD, PUNR-PC dovedeşte,  o dată în plus, că depune eforturi uriaşe să cadă total în dizgraţia românilor şi se roagă insistent să zboare, cu şuturi în noadă, de pe locurile pe care le dezonorează tot mai adânc. Mai concret, senatorii care manifestă mereu o grijă deosebită pentru propriile pântece, au respins, sub justificarea ridicolă a lipsei de fonduri, propunerea legislativă făcută de liberali privind majorarea alocaţiilor pentru copiii cu vârste de peste doi ani, de la 42 la 200 lei. Un gest care ar mai fi şters puţin din ruşinea imensă în care societatea noastră şi grija pentru urmaşii ei, este aruncată sistematic de îmbuibaţii cocoţaţi pe crengile înalte ale puterii. Stimaţi senatori respingători, nu vă şochează faptul că un copil primeşte astăzi, lunar, din partea unui stat parazitat de oameni ca voi, aproape jumătate din suma  care este alocată lunar îngrijirii unui câîne maidanez? Sau, ca să ne referim direct la banii oferiţi de stat, calculați de câte ori mai puțin decât banii alocaţi, lunar, unui tâlhar, criminal sau violator, aflat în penitenciar și anume 2500 lei! Ce criterii maladive şi lipsite de umanitate aplicaţi mereu şi mereu, pentru ca rezultatul să ne îmbrâncească  iremediabil, ca naţie, în noroiul Europei!? Repetaţi, ca o placă stricată, ”nu sunt bani” „apar deficite grave” “se creează dezechilibre”. Aceleaşi explicaţii date cu mâinile în buzunare, vorbe tocite şi puse pe repeat ca la gramofon, ca să le înghită „prostimea şi sărăcimea”. Pentru că luând asemenea decizii, aşa cataloghezi pe cei care te-au înscăunat acolo. Dacă pentru copii nu sunt bani, pentru cine Dumnezeu, în lumea asta bolnavă, ar mai trebui să fie bani? Dumneavoastră, domnilor senatori din toată România – PSD, PUNR- PC, dacă v-aţi trezi dintr-o dată într-un deşert sau pe o insulă pustie, şi cu ultimele puteri fizice şi psihice, puneţi mâna pe ceva de mâncare, vă aşezaţi în faţa copilului şi începeţi să molfăiţi hrana, liniştiţi, în timp ce copilul vă priveşte lihnit? Oare nu realizaţi că orice explicaţie este nulă, la propriu, atâta timp cât pentru orice altceva se găsesc bani, iar pentru copii nu? Iar argumentele voastre savante şi mereu criptate în termeni academici, chiar nu mai interesează şi nu mai încălzesc pe nimeni, de vreme ce discutăm, simplu, de drepturile minimale ale existenţei unui copil? Pentru că aşa faceţi mereu, o daţi „cu părul în ochi”, mereu cotită, mereu justificată penibil. Oamenii s-au săturat şi de explicaţiile voastre, dar, surpriză, s-au săturat mai ales de voi. Conştientizaţi asta şi continuaţi să faultaţi fără ruşine, umpleţi-vă burţile şi conturile cât mai puteţi, că doar pentru asta vor fi mereu bani, dă-i dracului de bani, că are Statul, doar să nu fie vorba de copii, în rest, găsim, nicio problemă! Pregătiţi-vă pentru ce e mai rău pentru că încep să se trezească şi să clocotească masele. Noi, atât cât vom putea, vom face tot posibilul să nu vă mai vedem, în scurt timp, acolo unde bateţi câmpii acum, cu graţie şi nepăsare.L-am contactat pe senatorul PSD, Gheorghe Pop, care ne-a dat dreptate cu privire la subiect, şi a lăsat să se înţeleagă că dacă nu există o gândire şi o voinţă unitară, la nivelul Parlamentului, lucrurile nu pot avea mereu un răspuns favorabil. „Există foarte multe iniţiative legislative legate de acest subiect, al copiilor, al mamelor cu probleme, al banilor puţini de care dispun multe familii cu probleme. Aproape fiecare senator propune ceva în acest sens, ar fi practic imposibil să primească toate votul de trecere”, ne-a spus senatorul.  Aşa cum îl ştim, am vrea să credem că domnia sa a votat „pentru” însă chiar şi aşa, iată că este insuficient. Şi mereu aşa se întâmplă. În plus, noi nu discutăm de alte propuneri sau proiecte, ci de un singur subiect, alocaţia de stat pentru copiii de peste doi ani! Au lipsit doar 14 voturi pentruca aceasta să fie mărită la 200 de lei, o sumă cât de cât umană, că nici măcar decentă nu putem s-o numim.Nu a fost elocvent exemplul cu câinii? Nu-i nimic, venim şi cu altele, şi mai „penale”: Olanda – fiecare copil primeşte 191 euro la trei luni (63 euro pe lună). Daccă are între 6 şi 11 ani, copilul primeşte 232 euro pe trimestru (77 euro), iar după 11 ani, până la 17 ani, statul olandez îi alocă 273 euro (91 euro lunar). Germania, şi mai „jenantă”, plăteşte câte 164 de euro pentru primul copil şi măreştesusţinerea până la 170 euro pentru al doilea.În Suedia, alocaţiile de stat pornesc de la 116 euro pe lună pentru primul copil şi ajung până la 261 euro, în funcţie de numărul copiilor.În Finlanda, alocaţia pentru primul copil este de104 euro pe lună, pentru al doilea copil de 115 euro şi ajunge la suma de189 euro pentru al cincilea copil. În Irlanda, alocaţia pentru fiecare copil este de130 euro (în cazul primilor trei născuţi) şi de 140 euro de la al patrulea copil în sus. Ca şi britanicii, irlandezii mai acordă şi alte subvenţii şi ajutoare copiilor care pot dubla sau chiar tripla această sumă. Marea Britanie, oferă mai multe tipuri de indemnizaţii acordate copiilor. Există o alocaţie standard numită Child Benefit, care reprezintă aproximativ 100 euro pentru primul copil şi câte 65 euro pentru ceilalţi copii. La aceşti bani se adaugă o altă sumă fixă, echivalentul a 646 euro pe an (54 euro lunar), plus o sumă variabilă, dependentă de anumite condiţii şi venituri, dar care poate ajunge la 3.226 euro pe an (268 euro lunar). Întrebăm, distinşii senatori, copiii sau nepoții dumneavoastră pot trăi, zilnic, cu doar 1,35 lei ?! Pentru ca sunt familii care trăiesc dincolo de limita sărăciei, exclusiv din aceste alocații.  Luaţi-vă copilul de mână şi daţi o fugă până la chioşcul din colţ, pentru a vedea oare ce minuni ce se pot cumpăra cu un leu şi treizecişi cinci de bani, atât cât primeşte un copil de peste doi ani, zilnic, din partea Măriei Sale, Statul Român. Nu cere nimeni nici măcar jumătate din alocaţia orcărei ţări prezentate mai sus şi totuşi, nu, „nu sunt bani”! Existau atâtea posibilităţi ca aceste alocaţii ridicole, la propriu, să crească. După atâţia ani de umilinţă şi batjocură, instituţii şi ministere prin care se freacă menta de ani de zile, alocări de fonduri megalitice pentru cele mai stupide sau ilegale cauze sau proiecte, măriri de salarii dincolo de limita oricărei nesimţiri suportabile, pentru deputaţi, senatori, miniştri directori şi alte categorii care oricum au traiul asigurat pentru două sute de ani de acum înainte. Iar acum, când puteaţi să mai spălaţi un colţ din cearşaful jegos al ruşinii, pe care îl aveţi mereu agăţat în geam, nu o faceţi, domnilor senatori aleşi! România rămâne aşadar prin grija voastră, la coada Europei, dar mai ales la coada deminităţii şi a respectului pentru cea mai preţioasă comoară a unui popor: copiii. Iar pentru cei 42 de lei, adică 9 euro, daţi ca pe o pomană copiilor din România, atât ei cât şi părinţii sau bunicii care îi cresc, vă transmit un singur cuvânt: ruşine!