Traficul zălăuan se crede mai „inteligent” decât este

Proiectul “Sistem de management al traficului în municipiul Zalău”, finalizat încă de acum doi ani, a avut ca scop principal optimizarea circulaţiei în toată zona de intervenţie urbană şi de a creste nivelul de siguranţă în circulaţie. Intenţiile au fost bune, banii au fost mulţi însă rezultatele nu prea i-au fericit nici pe şoferi, nici pe pietoni.

Implementarea unui sistem inteligent de management al traficului, pe un traseu de 3,5 kilometri, incluzând 11 intersecţii sau treceri de pietoni, în zona cea mai aglomerată din oraş: bulevardul Mihai Viteazul şi str. Tudor Vladimirescu – Gheorghe Lazăr- Andrei Şaguna – zona de trafic greu. Acestea au fost zonele cuprinse în acest sistem de management.

În detaliu, conform informării Primăriei, s-a realizat sistem de management al traficului cu urmatoarele funcţii: monitorizare şi control adaptiv, funcţia de diagnosticare, arhivare şi stocare a datelor, funcţia de comunicaţie. A fost implementat un sistem de comunicatie prin fibră optică pe un traseu de 3,5 kilometri (s-au montat 6500 metri liniari de fibră optică în canalizaţie cu tub PVC); s-au montat detectori de trafic: bucle inductive-135 bucăţi; semafoare noi, în toate cele 11 intersecţii din proiect; s-au instalat 11 automate de dirijare a circulaţiei, echipate cu 38 module de detecţie în sistem automat; s-au montat 84 stâlpi noi şi 1.842 metri liniari de canalizaţie, s-au instalat 176 bucăţi semafoare noi cu tehnologie LED pentru vehicule şi pietoni, lămpi cu lumină intermitentă, dispozitive push-button (apasă butonul) pentru pietoni (4 bucăţi). S-a mai realizat, conform informării de la vremea respectivă, semnalizare rutieră cu indicatoare şi marcaje în toate cele 11 intersecţii din proiect şi marcaje longitudinale pe cei 3,5 km de traseu: s-au montat 40 stâlpi pentru indicatoare noi şi 165 indicatoare rutiere noi, s-au realizat marcaje longitudinale, transversale şi diverse, pe o suprafaţă de 1.279,86 metri pătraţi, precum şi marcaj tactil, performant, pentru nevazători (164.12 mp). Un sistem de monitorizare prin camere video, cu 11 camere de supraveghere, un sistem de impunere a legii în trafic şi sistem de detecţie a trecerii pe roşu şi depaşire de viteză, cu licenţe software incluse (6 radare). A fost amenajat un centru de control al traficului, la sediul DGADP Zalău, valoarea totală a dispozitivelor şi lucrărilor, conform contractelor incheiate, fiind de 13.520.134 de lei.

De la aşteptări la… aşteptare

Banii au fost mulţi, aşteptările multe şi ele, dar rezultatele, după doi ani de la implementare, rămân discutabile. Şoferii, dar şi pietonii spun că sistemul vechi era mai eficient, că cel de acum mai mult încurcă decât să fluidizeze „inteligent” traficul. Se aşteaptă minute bune la semafoare, pietonii sunt scoşi din sărite zi de zi de aşteptarea interminabilă de la trecerile de pietoni. Doar două exemple dacă dăm, „zebrele” de pe bulevard, de la Galerii, sau cele de la Primărie. Mori cu zile aşteptând să se facă „verde”, iar când se face, ţine 10-15 secunde. Prin urmare, aştepţi o dată să treci dinspre Casa de Cultură spre Primărie şi, dacă nu eşti iute de picior, mai aştepţi o dată să poţi ajunge la Clădirea Transilvania. Şi acesta este doar un exemplu. La Lidl, dacă un şofer nu e din Zalău, sau nu ştie că poţi avea şi tu „verde”, ca pieton, dar şi el, ca şofer, simultan, atunci încep claxoanele şi înjurăturile, pentru că el te percepe ca un pieton care trece pe roşu, şi îi taie lui calea. Cei care ştiu, sigur, acordă prioritate, chiar dacă au şi ei şi ai şi tu, în acelaşi timp, verde. Semafoare cu buton pentru pietoni sunt doar câte două, în două zone din întreg municipiul, iar funcţionarea lor corespunzătoare lasă şi în cazul ăsta, de dorit.

Nu putem da vina pe trafic astfel încât să spunem că Zalăul s-a transformat în Cluj sau Sibiu în doi ani, iar timpul pe care îl făceai înainte străbătând centrul, era mai mic din această cauză. Traficul este sensibil mai aglomerat, însă infim pentru a justifica faptul că înainte străbăteai oraşul în zece minute, iar acum ai nevoie de 25, deşi chiar nu putem să vorbim în Zalău, de „trafic infernal”.

Sistem bun, dar sincronizat ineficient

Răspunsul primit de la DGADP, în urma întrebărilor noastre, a fost unul nu foarte cuprinzător. „La apăsarea butonului de către pieton informaţia se procesează în sistem, urmând ca după terminarea ciclului prezent, automatul programat sa dea verde pietonilor. Automatul lucrează în baza unei diagrame de timp, programate”. Explicaţia DGADP este una corectă, însă ea se referă doar la aceste semafoare, patru mai precis. Era vorba de traficul în ansamblu şi care ar presupune o monitorizare inteligentă pe toată porţiunea de trafic cuprinsă în sistem, cel puţin aşa cum rezultă din întreaga poveste de pe hârtie.

Poate că sistemul în sine este unul bun, însă felul în care este coordonat şi pus în aplicare nu e cel mai fericit. Semafoarele inteligente au sarcina să regleze timpii de semafor printr-un calculator, aşa scrie la carte. Fiecare intersecţie va „şti” să dea prioritate vehiculelor care sunt în întârziere şi va da mai puţină prioritate celor care sunt în avans. Semaforizarea va fi una inteligentă atunci când va exista aşa-zisa „undă verde”, coordonată în mod eficient şi în conformitate cu traficul, în timp real, fireşte. Pe scurt, este vorba de un sistem care cuantifică numărul de maşini sosite în intersecţie şi schimbă accesul în funcţie de trafic. Aşa sună teoria, iar asta înseamnă până la urmă, un semafor inteligent. În realitate însă, mulţi zălăuani consideră că ceva nu merge bine în această privinţă. Şi atunci, dacă aproape 14 milioane date pe un sistem inteligent, mai rău strică, trebuie umblat la „setări”, îmbunătăţit, completat sau modificat. Nu vrem să criticăm o idee bună, ştim că edilii au avut şi au în intenţie să facă din Zalău un oraş cât mai bine pus la punct, atât cât se poate şi atât cât ne ajunge, cum se spune, plapuma. Doar că îndrăznim să credem că ceva ar putea fi greşit setat, sau incomplet, ori prost dirijat. Şi, cu siguranţă, soluţii există, important este să fie deschidere, disponibilitate şi dorinţa de a îndrepta o greşeală, atunci când ea e dovedită. Până atunci însă, în continuarea vieţii, aşteptăm de ne sar capacele fie că suntem pietoni, fie şoferi. Indiferent dacă chiar există motive să se facă „roşu”, sau „verde” mai repede, tot nu se face. Timpii sunt mereu aceiaşi, iar semafoarele or fi sincronizate, dar prin alte părţi, că aici sigur nu sunt. Atunci unde este „inteligenţa traficului” şi, până la urmă, dacă chiar e şi aşa arată, cui foloseşte?