Miros de portocale, ciocolată, offf, ciorapii de lână sunt pufoși, poate niște bomboane? Vă mai amintiți de atmosfera asta, de povestea lui Moș Nicolae, de serile în care Moșul le aducea micuților niște șosete, poate ceva dulciuri de la cofetăria din colț, dar toată lumea era fericită? Vremurile acelea au trecut, iar astăzi suntem într-o nouă fază socială, cu un Moș Nicolae de la care, în cele mai multe cazuri, pretențiile sunt altele. Bomboanele au fost înlocuite cu jucării sofisticate, cu telefoane de mii de lei, cu tablete, jocuri video și cu dorința nebunească a unor părinți de a le posta pe facebook, de a le etala, de a le arăta celorlați ce le-au dăruit celor mici. Dar ce facem cu micuții la care Moș Nicolae nu ajunge? Hai, puneți-vă cadourile pe facebook! Ce dacă alții nu primesc nimic? Nu, nu despre asta voiam să vă scriu, ci despre un alt Moș Nicolae, despre povestea sa, despre simplitate. Sunt naiv, știu. Am stat de vorbă cu cercetătorul științific Camelia Burghele, mi-a povestit despre sărbătoarea lui Moș Nicolae, despre legendă, despre cadourile din vremuri apuse.
Reporter: Există Moș Nicolae?
Camelia Burghele: Sigur că există Moș Nicolae, și Moș Crăciun există, și Crăciunul există. Doamne, oare cum ar fi viața noastră dacă nu am crede în așa ceva. Haideți să lăsăm o portiță deschisă către tot acest univers spiritual care ne îmbogățește viața. Moș Nicolae există, iar în satul tradițional el era chiar foarte bine valorizat. Sărbătoarea de Moș Nicolae era foarte apreciată și era alcătuită din substraturi, așa cum ne place nouă, etnologilor, să spunem. Are o componentă religioasă și știm că există un asemenea substrat, există Sfântul Nicolae despre care biserica vorbește atât de frumos. Din acest context religios, țăranul român a preluat imaginea unui Sfânt Nicolae foarte milostiv care nu neapărat le oferea săracilor cadouri, ci pur și simplu ajuta săracii. Este un sfânt protector al micuților nevoiași, al oamenilor săraci, văduvelor. Aici este brodată și o legendă populară care dă savoare sărbătorii de Moș Nicolae. Se spune că Moș Nicolae a vrut să ajute trei fete sărace și acea împrejurare l-a făcut celebru. El a dat trei pungi cu bani unor fete sărace pentru a se putea mărita. A fost un fel de zestre. Povestea spune că a dat acești săculeți cu bani pe geam, dar au căzut exact în papucii fetelor care erau puși la uscat. De aici, credem noi, că vine acest obicei actual, modern, contemporan prin care copiii așteaptă să le pună Moșul cadouri în papuci. Iată, este un substrat religios, dar și unul popular. În substratul popular, Moș Nicolae este înfățișat în ipostaza lui de bătrân, de moș. De ce? Pentru că țăranul din satul tradițional și-a imaginat că și anul îmbătrânește așa cum îmbătrânește și omul, și timpul îmbătrânește. La început de an avem o serie de apariții de sfinți, de tineri, de flăcăi, de feciori, iar spre sfârșitul anului, sfinții aceștia sunt imaginați ca și niște moși. Nicolae se încadrează într-o serie de <moși> , serie care este deschisă de Moș Andrei, iar apoi vine Moș Nicolae și continuă cu Moș Crăciun. Toți sunt niște bătrâni cu barbă care trimit spre înțelepciunea la care ar trebui să ajungem toți către finalul anului sau către finalul vieții.
Rep.: Ce primeau copiii în trecut de Moș Nicolae?
C.B.: În satul tradițional, copiii nu cred că primeau nimic cu ocazia acestei sărbători. Această componentă comercială pe care noi o dăm în zilele noastre sărbătorii de Moș Nicolae, nu exista în satul tradițional românesc. Sigur, cei mici primeau eventual o atenționare asupra faptului că această sărbătoare este ținută. Abia apoi a apărut acest obicei al cadourilor. Copiii puteau să primească eventual niște bomboane în satele mai apropiate de modernitate, dar și o nuielușă considerată o atenționare că trebuie să fie cuminți. Noi, în prezent, am alocat acestei sărbători o doză exagerată de festivism și am redus toate celelalte componente, religioasă, populară etc, le-am redus la această împrejurare a oferirii cadourilor.
Rep.: Lumea s-a schimbat, sărbătoarea s-a schimbat, cadourile sunt altele….
C. B.: Din ce am observat eu, copiii, chiar și cei din mediul rural, primesc acum ceea ce își doresc cel mai mult, iar cei mai mulți copii din lumea asta își doresc acum o serie de gadgeturi. Nu mai primesc bomboane ca altădată, nu colăcei, nici nuielușă, ci telefoane mobile, tablete și tot felul de lucruri care, aparent, ne fac nouă viața mai ușoară, dar care, cu certitudine, ne îndepărtează de tradiția care îi dădea satului tradițional românesc un farmec aparte și poate îi făcea mai buni și pe copii, mai responsabili și poate mai conștienți de această dimensiune nemaipomenită a sărbătorii pe care țăranul din satul tradițional știa să o gestioneze cu totul altfel.
foarte frumos articolul! felicitari! pai da ne ramane sa continuam sa coacem cozonaci in casa dupa reteta bunicilor si mamelor noastre, sa coacem pupeze – paini traditionale care se dadeau copiilor la colindat de Creciun, sa ii invatam pe copii si pe nepoti colinde si datini frumoase romanesti!