Înalţii demnitari, de zece ori mai sus şi mai bine decât plebea

Înalţii demnitari români au, fără să exagerăm când spunem asta, cele mai nesimţite salarii din Europa, după adoptarea Ordonanţei de Guvern prin care acestea au fost chiar triplate în unele cazuri. Este adevarat, salariile lor nu sunt cele mai mari din Europa, dar raportate la venitul mediu al cetăţenilor din ţara, pentru că, de fapt, asta este relevant, putem spune că sunt cele mai lipsite de bun-simţ, raţiune şi respect faţă de oricare român. Ordonanţa în cauză umflă salariile a 48 de înalţi demnitari, iar preşedintele şi premierul câştigă începând din această lună 4.895 de euro lunar, faţă de aproximativ 1.500 de euro cât câştigau înainte, un salariu deloc mic. Comparând acest salariu cu venitul mediu brut al românilor, care este de 563 de euro, rezultă că primii oameni în stat castigă de nouă ori mai mult decat un salariat obişnuit din România.

Ţara noastră se clasează în acest fel pe primul şi cel mai ruşinos loc în Europa în clasamentul discrepanţei, al tupeului şi al nesimţirii, din acest punct de vedere. Nici măcar Bulgaria nu merge chiar atât de departe, deşi nici aceasta nu este la mare distanţă faţă de noi, fiind pe locul doi în clasament. Venitul preşedintelui bulgar este de 2.950 de euro pe lună, iar al premierului este de 2.280 de euro, adică 6,8 respectiv, 5,2 salarii medii ale cetăţenilor din ţara vecină. Pe locul trei se află vecinii din vest. În Ungaria, premierul câştiga 6,2 salarii medii pe economie, adica 4.910 euro lunar. Nici demnitarii greci nu au strâns cureaua, deşi situaţia acestei ţări este una cu totul specială, aşa cum bine ştim. Însă nimic nu poate determina un demnitar să renunţe la bănet, nici măcar un cataclism economic!

Premierul elen câştigă 7.123 de euro pe lună, adică 5,6 salarii medii pe economie. În statele europene dezvoltate, cu nivel de trai ridicat sau foarte ridicat, unde salariile demnitarilor sunt mult mai mari, „indicele nesimţirii” este totuşi mai mic decât în România, Bulgaria sau Ungaria. În Franţa, preşedintele şi premierul şi-au redus cu 30 la sută salariile încă de acum trei ani. Ei au considerat că dacă ţara trece printr-o perioadă mai puţin fastă, acest lucru e valabil pentru toţi, nu doar pentru cetăţenii de rând. Astfel, în loc de 21.194 de euro brut, ei câştigă acum 14.836 de euro pe lună, evident, este o sumă mare, însă reprezintă echivalentul a aproximativ şase salarii medii pe economie.

În Germania, cancelarul câştigă 18.000 de euro pe lună, raportul dintre înalţii demnitari şi cetăţenii germani fiind unul aproape de decenţă, un demnitar german având cu aproape 5 salarii mai mult lunar faţă de câştigul unui cetăţean obişnuit. În Marea Britanie, premierul primeşte lunar 16.870 de euro, sumă ce reprezintă, ca şi în cazul Germaniei, puţin peste cinci salarii medii. Preşedinţii sau premierii altor state din regiune obţin venituri mai mari în comparaţie cu cetăţenii săi, însă raportul nu este mai mare de 1 la 5 în nicio altă ţară din Europa Centrală şi de Sud-Est. Dacă toate aceste comparaţii vi se par oricum prăpăstioase, vă reamintim şi situaţia la nivel de judeţ, pentru că, nu-i aşa, şi sălăjenii sunt români, prin urmare nu văd de ce nu ar exista o comparaţie nu doar la nivel naţional ci şi la nivel judeţean. Salariul mediu pe economie, care în Sălaj este oricum cu peste 25 la sută mai mic faţă de media unui salariu mediu pe economie, ajunge să arate de-a dreptul ridicol pe lângă salariul unui demnitar român.

Concret, dacă câştigul salarial mediu nominal net în lunile mai-iunie 2015 în judeţul Sălaj, a fost de aproximativ 1300 lei- aproximativ 300 de euro, orice comentariu este de prisos. Comparând cu salariile la nivel naţional, asta înseamnă că un salariat sălăjean obişnuit are un salariu mediu cu aproape 27 la sută mai mic faţă de media pe ţară. Prin urmare, dacă situaţia comparativă la nivel naţional arată dezamăgitor, situaţia noastră, la nivel de judeţ, devine dezastruoasă. Iar o comparaţie finală, între salariatul sălăjean (cu salariu mediu şi nu minim, cum câştigă majoritatea în judeţ) şi înaltul demnitar, devine automat ridicolă şi prea evidentă ca să mai fie necesar vreun comentariu. De pus pe gânduri, şi de acţionat la momentul oportun, căci altceva, chiar nu mai avem ce să facem, din păcate. Viaţa în România a devenit de mult, pentru unii, un adevărat rai, construit şi trăit evident pe banii celor care privesc de jos în sus şi îşi rup spinarea tot în beneficiul celor „mari şi puternici”. Să-i urmărim cu interes în continuare, să-i aplaudăm şi susţinem pe mai departe.