Parcuri Naționale din România

Romfilatelia, promotoare permanentă a tematicilor filatelice care au ca subiect frumusețile de necontestat ale României, a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Parcuri Naturale din România, poposind de această dată în Parcul Natural Domogled – Valea Cernei, cel mai mare parc naţional.
Pe timbrele emisiunii de mărci poștale sunt reproduse exemplare din flora și fauna parcului. Edraianthus graminifolius ssp.kitaibelii, o plantă cu florile de culoare albastru-violet, ilustrează timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este reprodusă Primula auricula ssp. serratifolia, cunoscută popular ca Urechea ursului. Testudo hermanni, sau Țestoasa bănățeană, ilustrează timbrul cu valoarea nominală de 5 lei. Rădașca, denumită științific Lucanus cervus, este reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei. Pe timbrul coliței dantelate a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei, este redat Zamenis longissimus, denumit și Șarpele lui Esculap, care, înfășurat pe un toiag, este simbolul medicinei.
Parcul Național Domogled – Valea Cernei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea sud-vestică a României, pe teritoriile județelor Caraș Severin, Mehedinți și Gorj. Prima propunere de instituire a Parcului Național Domogled – Valea Cernei a avut loc în anul 1990, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).
În anul 2003 prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia (61.211 hectare). Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng.
În iulie 2009, membrii mai multor organizații ecologiste au protestat împotriva reluării lucrărilor la tronsonului de 19 kilometri de șosea care urmează să fie construiți în continuarea drumului național, prin Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Aceștia susțin că șoseaua care ar urma să tranziteze aria protejată printr-o zonă aproape virgină, ar duce la distrugerea ecosistemului.
Parcul național reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, doline, lapiezuri, peșteri, avene, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri); în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Coronini – Bedina, Rezervația Domogled, Iardașița, Iauna – Craiova, Peștera Bârzoni, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Piatra Cloșanilor, Vârful lui Stan și Valea Țesna. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri de fag (Symphyto-Fagion), Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea), Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion), Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), Pajiști panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia), Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Munților Retezat-Godeanu.
Fauna protejată a parcului are în componență 14 specii de mamifere: urs brun (Ursus arctos, lup cenușiu (Canis lupus), râs (Lynx lynx), vidra de râu (Lutra lutra), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteini), liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii), liliacul mediteranean (Rhinolophus euryale), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul cu urechi de șoarece (Myotis blythii) și liliacul cu picioare lungi (Myotis capaccinii); o reptilă și un amfibian: broasca-țestoasă de uscat (Testudo hermanni) și ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata); șase specii de pești: porcușorul de vad (Gobio uranoscopus), zglăvoacă (Cottus gobio), dunăriță (Sabanejewia aurata), avat (Aspius aspius), mreană vânătă (Barbus meridionalis) și chișcarul (Eudontomyzon danfordi); precum și 22 specii de nevertebrate: gândacul cu aripi scurte (Oxyporus mannerheimii), gândacul auriu (Buprestis splendens), cărăbuș (Carabus variolosus), gândacul sihastru (Osmoderma eremita), gândacul de apă ( Rhysodes sulcatus), cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii (Odontopodisma rubripes), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), șapte fluturi (din speciile: Leptidea morsei,Nymphalis vaualbum, Gortyna borelii lunata, Euphydryas maturna, Maculinea teleius, Lycaena dispar , Callimorpha quadripunctaria), calul-dracului (o libelulă din specia Cordulegaster heros), rădașca (Lucanus cervus), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo ), croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funereus), croitorul alpin (Rosalia alpina), greier (Paracaloptenus caloptenoides), melcul cerenat bănățean (Chilostoma banaticum) și racul de ponoare (Austropotamobius torrentium). Specii de păsări (enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice) protejate semnalate în arealul parcului: fâsă de munte (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvila de munte (Aquila chrysaetos), caprimulg (Caprimulgus europaeus), șerpar (Circaetus gallicus), porumbel de scorbură (Columba oenas), cuc (Cuculus canorus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presura de grădină (Emberiza hortulana), șoim călător (Falco peregrinus), muscar (Ficedula parva), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea), viespar (Pernis apivorus) sau ciocănitoarea verzuie (Picus canus). La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei specii de plante (incluse în aceeași anexă a Directivei Europene): papucul doamnei (Cypripedium calceolus), ouăle popii (Himantoglossum caprinum) și clopoțelul de munte (Campanula serrata); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: talpa-ursului (Acanthus longifolius), brie (Athamanta turbith ssp. hungarica), tășculiță (Aethionema saxatile), iarbă-mare (Achnatherum calamagrostis), albăstreaua de munte (Centaurea pinnatifida), pesmă (Centaurea atropurpurea), clopoțeii Cazanelor (Campanula crassipes), cornul bănățean (Cerastium banaticum), căpșuniță (Cephalanthera damasonium), orhidee (cu specii de: Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza cordigera), căpșuniță-roșie (Cephalanthera rubra), garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), garoafă (din speciile: Dianthus kitaibelii, Dianthus giganteus ssp. banaticus), garofiță albă de stânci (Dianthus spiculifolius), lalea pestriță (Fritillaria orientalis), sânzienă roșie (Galium purpureum), mlăștiniță (Epipactis helleborine), crin de pădure (Linum uninerve), moșmon (Micromeria pulegium), odogaci (Saponaria glutinosa), punguliță (Thlaspi dacicum ssp. banaticum), băieței (Veronica spicata ssp. crassifolia) sau aerel (Ferula heuffelii). Edraianthus graminifolius ssp. kitaibelii este o specie xero-mezofilă, care crește ca plantă erbacee perenă. Plantele sunt joase, iar tulpinile lor pot avea de la 1 cm până la maximum 20 cm. Frunzele sunt dispuse alternativ pe tulpină, iar cele inferioare sunt în principal pețiolate. Florile, de culoare albastru-violet, sunt grupate în mod individual, au formă de clopot și sunt hermafrodite. Datorită arealului restrâns în care poate fi întâlnită, această specie este protejată.
Primula auricula ssp. serratifolia, denumită și Ciuboțica cucului bănățean, sau Urechea ursului, este printre speciile cu cea mai mare valoare fitogeografică din familia Primulaceae, reprezentând un taxon endemic amenințat. De obicei, înflorește din aprilie până la sfârșitul lunii mai. Este o specie perenă ce crește până la 20 cm înălțime. Florile galbene cresc în clustere pe tulpini lungi de 5-20 cm. Epitetul specific auricula înseamnă „în formă de ureche” și se referă la forma frunzelor. Testudo hermanni, sau Țestoasa bănățeană (Testudo hermanni) face parte din familia Testudinae și este caracterizată prin carapacea de 12-24 cm, care este bombată, galben-maronie cu pete închise la culoare. O broască țestoasă de uscat poate atinge ușor la maturitate 25-30 cm, în diametru și 2-3 kg, în greutate. În condiții optime de viață pot trăi chiar și peste 75 de ani. Lucanus cervus, cunoscută sub numele de rădașcă, este un gândac din familia Lucanidae. Rădașca se numără printre cei mai mari și remarcabili gândaci din Europa. Caracteristice sunt mandibulele mari și roșcate ale masculului, care seamănă cu coarnele de cerb și pot fi mișcate ca un clește. La exemplare mari, lungimea coarnelor poate atinge aproape jumătate din lungimea totală a gândacului, care este 25-75 mm. Rădașca poate zbura. Zamenis longissimus, sau Șarpele lui Esculap, este un șarpe neveninos din familia Colubridae. Lungimea acestui exemplar poate ajunge până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi, dungați în lung cu alb. Când este prins, se repede furios și mușcă, de aici mai fiind numit în anumite zone și „șarpe rău”.

Daniel Mureșan