Startul la democraţie. Peste doi ani

Timpul se rostogoleşte. Este sigurul element din univers care nu-şi poate schimba sensul. La viteza luminii (conform teoriei relativităţii) timpul se opreşte. Ei bine, se pare că, acceleratorul de particule de la Geneva a reuşit să înregistreze elemente subatomice care au depăşit viteza luminii. Asta să însemne că vom putea întoarce vremurile înapoi? Pentru noi românii ar fi extraordinar deoarece am lua cea mai bună decizie, dacă ni s-ar oferi (totdeauna) a doua şansă (dă-ne nouă Doamne mintea de pe urmă!). Speram eu, poate şi mulţi alţii, că după 12 ani vom asista la o confruntare în campania electorală care să ne antreneze şi pe noi, cei din tribună, pe dezbateri privind problemele care ne interesează, pe modalităţile posibile de rezolvare, pe dimensionarea logică a orizontului aşteptărilor. Evident, să ne transmită şi formulele prin care încrederea în clasa politică să nu scadă până aproape de zero, că ceea ce se întâmplă pe la DNA duce cam într-acolo. Ultimul conflict (care ne va consuma cel puţin toată săptămâna) este cel legat de Consiliul European pentru aprobarea bugetului european pentru 2014-2020. De ce o fi fost nevoie de încă o poveste care nu duce nicăieri? Bătălia electorală trebuia întreţinută. Matrapazlâcurile cu blaturile şi aranjamentele, între o parte a USL şi ceilalţi, trebuiau acoperite. Şi atunci a fost creat conflictul. Deoarece liderii APR, parcă resemnaţi că vor pierde alegerile la scor mare, lipsesc total de pe ecranele care radiază electoratul, trebuia găsită altă ţintă. Aceeaşi: Traian Băsescu. Din prea multe motive (unele cu logica lor) Băsescu a preferat să participe el şi nu premierul la eveniment. Chestiunea a fost trecută cu vederea. Lucrurile s-au precipitat când guvernul a impus o anumită poziţie (dreptul de veto) în oricare variante (înafara celei iniţiale de 1.025 mld euro, propusă de Comisia Europeană) de aprobarea bugetului. Mai toate variantele ulterioare au vizat reducerea bugetului UE şi deci şi a fondurilor destinate României. Domeniile afectate sunt agricultura şi politica de coeziune. Una din variantele periculoase ar fi dimensionarea bugetului funcţie de performanţele 2007-2013, variantă care ar afecta în mod deosebit România, având în vedere că performanţele noastre la zi sunt de numai 10% (din aprox. 34 mld euro). România ar putea primi cel mult 45 mld euro (varianta iniţială) sau 40 (una din variantele previzibile). Pentru asta, însă, trebuiesc negociate atitudinile celor care plătesc. Primii care au avut o reacţie dură faţă de bugetul (iniţial) propus au fost contributorii neţi care evident că îşi doresc un aport mai mic la cauza europeană pentru a-şi putea susţine propriile economii afectate de criză. Una din atitudinile vehemente a fost cea a Angliei, amplificată de apropierea alegerilor din 2013. Şi la noi vrajba a apărut tot pe fondul disputelor din campanie. Miza pentru noi este însă mult mai mare: seriozitatea cu care România poate fi privită de către cei care toarnă banii în bugetul Europei Comune. Dacă ne-am putea permite să ne răţoim la ei: ne-aţi constrâns să facem praf Bancorex, să vindem BCR, Romtelecom, Petrom etc., pe nimica toată, aş zice că ar exista o motivaţie a nervozităţii noastre. Vom risca oare să se afle că, de fapt, ne-am furat singuri…averea (vezi cazul ministrului Dan Nica – firma Ericsson)? Indiferent de rezultatele negocierii (bune pentru România în cele mai multe din variante) scandalul pe această temă va continua. Asta pentru că ne înjosesc permanent să acceptăm principiul ”răsplata noastră în ceruri va fi”. Pe pământ sunt răsplătiţi doar politicienii. Cei care scapă de DNA. Am întrebat un prieten (cu un bun potenţial politic) de ce nu candidează. Poate la următoarele alegeri parlamentare, peste doi ani, veni răspunsul! Doamne, abia atunci poate exista şansa şi pentru noi să se dea startul la democraţie?

Alexandru Lapusan