Religia, păcatele și iubirea de moaște

M-a acuzat un prieten că mă duc rar la biserică. Nu l-am contrazis. Așa este, nu mă duc des la biserică, nici nu mă interesează ce fac ceilalți, nu-mi pasă. Fiecare cu credința lui. Îmi este prieten și ateul, și budistul și musulmanul. Crezi într-o piatră vopsită în verde? Foarte bine, e decizia ta și o respect, dar nu-mi impune mie în ce să cred și nu-mi spune că doar o anumită religie este calea cea dreaptă, calea cea bună, iar celelalte sunt prostii. Băi, ești nebun? Îmi vine să-mi trag palme când îmi spui că doar religia mea, a ta,  a noastră este cea dreaptă, sfântă. Și cu Marea Schismă ce facem? Ce facem cu momentul ăla din 1054 în care s-au despărțit, și-au dat-o la gioale? Lăsați-mă! Da, sunt un păcătos, recunosc! Dar prefer să fiu un păcătos decât un fals creștin, unul care trage cruci cu nemiluita, iar la ieșire din biserică începe să înjure și să bârfească de se cutremură trotuarul. E decizia mea, e răspunderea mea! Asta nu cred că am reușit noi, românii, să înțelegem după Revoluția din 1989. Suntem liberi să credem în ce vrem, cum vrem, dar nu trebuie să impunem religii și credințe! Habar nu am câte războaie au pornit de la biserică, poate ar trebui să mai pun mâna pe niște cărți de istorie. Care e religia corectă, bună?  Eu chiar cred în religia mea și mă bucur că am acest drept, dar nu o impun nimănui. Am câțiva amici preoți și sunt oameni faini, educați, de la unii chiar am ce învăța. Chiar îi apreciez. Da, știu! Există și excepții și sunt multe, ca peste tot. Pădurea este plină uneori de uscături. N-am înțeles niciodată de ce preoți din confesiuni diferite nu slujesc împreună, n-am înțeles, vă rog să mă iertați, sunt mai prost de felul meu. Poate nu i-am văzut eu. Păi nu spuneau domniile voastre că Dumnezeu este unic? Îmi cer scuze, nu mai fac, sunt un păcătos, recunosc! Așa sunt eu și îmi asum. Cine sunt eu să vă spun despre toate astea? Un nimeni, un nimeni deranjat când cineva încearcă să-i impună când și în ce să creadă, că doar o biserică este bună, că doar o credință este dreaptă. De unde știți? Sunt un om care crede că Dumnezeu este pace, iubire, toleranță, smerenie, educație și o luptă continuă cu lăcomia și prostia. Sunt un prost, dar chiar îmi plac cuvintele lui Nicolae Steinhardt, știți voi, alea din Jurnalul Fericirii: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”.

 

4 Thoughts to “Religia, păcatele și iubirea de moaște”

  1. Anonim

    Stimate domn, oricât te-ai ponegrit în rândurile scrise ai făcut-o în mod fals. Chiar nu știi multe despre credința ta, nu ințeleg de ce ai abordat o temă pe care nu o cunoști sau măcar să fi cerut referințe inainte de a scrie. A uni toate religiile sub egida ”doar există un singur Dumnezeu” e marea provocare și în același timp marea erezie a timpurilor noastre. Se numeste ecumenism. Cel putin pt ortodocsii autentici, acest amalgam nu va fi acceptat niciodată. Ca să te fac să înțelegi acest lucru îți dau un exemplu pe care il intelege și un copil. Stii povestea Capra cu 3 iezi? Si lupul a rostit aceeasi poezie ca si mama iezilor dar … era alt duh. Discernerea dintre adevar și minciună se face la nivelul duhului, al trăirii, nu la nivelul unei prezențe sterile intr-un spatiu care i se zice sacru. Exemplele cu cei care ies din biserică și injură , nu sunt obiective apropo de uscaturi!
    Dacă ai fi mers la biserică ai fi știut că citatul lui Steinhardt e din Marcu 9:24!

    1. Anonim

      Bai pupator de mortaciuni, ne lasi ?!

    2. Anonim

      Dar cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste. (1Cor.8:1

  2. Prea Nefericitul

    Felicitari,domnule Pop! Intr-o tara condusa din umbra de BOR trebuie sa ai curaj sa spui asa ceva.
    -Dealtfel,niciodata n-am inteles ,de ce un popor care se considera eminamente latin,isi alege religia ortotoxa,o religie a orientului obscur.
    -Uitati-va la harta lumii,harta Europei,unde se situeaza tarile catolice,sau protestante si unde cele ortodoxe!

Leave a Comment