Quo vadis România?

Daniel Mureşan

După un guvern Cîțu, plin de ambiții absurde și bâlbâieli școlărești, avem un guvern Ciucă, colorat ca un papagal, ce nu prea își asumă nimic. Nu tu certificat verde, rămân multe pensii speciale, continuă politizarea masivă a tuturor instituțiilor. Și Cîțu, și Ciucă, guverne ieșite din ambiția lui Klaus Iohannis, cel care ne-a anunțat că statul a eșuat, deși îl conduce de șapte ani.
România e într-o criză ce putea fi în mare parte evitată, dacă era modernizată instituțional la vreme și dacă decidenții erau specialiști, nu lipitori de afișe. Înainte de a fi un stat eșuat, România a fost un stat jefuit, cu o democrație mimată. Toate, dar toate partidele au contribuit la acest dezastru printr-o lăcomie de nedescris, printr-un comportament politic absurd, departe de democrație. Tot timpul au mințit și au promis, dorind să rămână cu orice preț la ciolan.
Poporul s-a umplut de lehamite și refuză să mai acorde vreo șansă actualei clase politice. Probabil se va răzvrăti, va ieși în stradă. Pentru a se răcori, nu cred că va merge prea departe. Extremiștii vor încerca să profite, dar inteligența lor nu le va da mari șanse.
Crizele permanente sunt pe placul politicienilor. Le oferă un bun pretext pentru scoaterea din uz a mecanismelor democratice, de îngrădire a libertăților. Și astfel se împiedică accesul la putere a reformatorilor, de altfel tot mai greu de găsit în societatea românească. Oamenii cinstiți fug de politică ca dracul de tămâie. Omul simplu, ținut într-o promiscuitate calculată, nu va avea năzuințe prea mari, traiul și șmechereala de azi fiindu-i suficiente.
Acum, misiunea românilor e mai grea decât oricând în ultimii 30 de ani. Politicieni necompromiși nu prea se mai găsesc, iar dacă mai scoate câte unul capul e rapid pus cu botul pe labe de grangurii politici. S-au pus multe speranțe într-un partid de centru-dreapta, cu valori europene. Speranțe deșarte care arată că românismul balcanic bate tot. Iar acum, când climatul politic european este nefavorabil, e foarte greu să visăm la reformarea statului. Sau putem visa la o Maia Sandu a României? Cât o mai rezista și Maia Sandu…

2 Thoughts to “Quo vadis România?”

  1. […] Daniel Mureşan După un guvern Cîțu, plin de ambiții absurde și bâlbâieli școlărești, avem un guvern Ciucă, colorat ca un papagal, ce nu prea își asumă nimic. Nu tu certificat verde, rămân multe pensii speciale, continuă politizarea masivă a tuturor instituțiilor. Și Cîțu, și Ciucă, guverne ieșite din ambiția lui Klaus Iohannis, cel care ne-a anunțat că statul a eșuat, deși îl conduce de șapte ani. România e într-o criză ce putea fi în mare parte evitată, dacă era modernizată instituțional la vreme și dacă decidenții erau specialiști,  » Citeste mai mult […]

  2. Anonim

    Articolul este incisiv dar, ce folos, românul nu se răzvrătește precum alte nații cică, capul plecat sabia nu-l taie. A judecat perfect ambasadorul SUA la București care, la începutul lui dec.89, după o plimbare de noapte pe străzile Bucureștiului, raporta : Mămăliga nu face explozie. A fost nevoi să intervină agenturi din 3 țări străine pt a avea o frumoasă revoluție !

Leave a Comment