Primarul care poate

Florin Negoiţă

Scriam zilele trecute despre reușita (ca să nu-i spun “realizare”, termenul fiind ceva mai puțin fast pentru aleșii noștri, în general) unui primar din Sălaj, un om ca oricare altul care a reușit să facă pentru cei care l-au ales un lucru cu adevărat măreț. S-a zbătut, s-a agitat, a transpirat, s-a enervat și până la urmă a pus pe picioare o rețea de canalizare și apă prin toate satele pe care le păstorește; ba mai mult, a “trântit” în comună, pe malul apei, o stație de epurare de toată frumusețea, pe cât de necesară, pe atât de modernă. Nu exagerez cu nimic când spun că la Soare te poți uita, dar la stația din această comună, ba! Pe chipul oamenilor de acolo vezi un zâmbet sincer. Da, uite că se poate! Aș vrea încă de la început ca cei care nu înțeleg de fel să facă un efort și să priceapă faptul că nu laud și nu lăudăm, noi, în colectivul nostru redacțional, “omul politic” sau partidul sub flamura căruia primarul, ori primarii și viceprimarii despre care vorbim, își execută mandatul. Nici vorbă. Am criticat și lăudat, deopotrivă, și primari PSD, și UDMR și PNL ori independenți. Nu este vorba despre un merit de partid. Știm cu toții și vedem zi de zi ce face politicul acolo unde își bagă coada plină de noroi uscat pe ea. Este un merit care ține de cu totul alte lucruri și care, dacă există, dă roade despre care vreau să scriu ori de câte ori am ocazia. Ca un simplu om care locuiește în Zalău pe o stradă fără canalizare, îmi vine să-l iau în brațe pe acest primar despre care v-am vorbit mai sus și să-i mulțumesc, în numele oamenilor de la sat, pentru ceea ce a reușit. Mulțumesc, domnule primar! Știu, sunt lucruri firești, sunt lucruri la care au acces toți primariii sălăjeni. Programele, fondurile, banii europeni, nu sunt doar pentru Valcău sau pentru Șimleu. Sunt și pentru Zalău, și pentru Zimbor și pentru Șimișna. Pentru toți. Întreb, retoric, de ce în unele locuri se poate, și se poate mult, consistent și valoros, iar în altele, nu? De ce avem, potrivit datelor centralizate de la Prefectură, comune care au 0 (zero) euro fonduri europene investite în ultimii patru ani? De ce acești primary nun e răspund niciodată la telefon sau se dau plecați ori prin ședințe importante atunci când răspund din greșeală? Un primar face în doi ani și canalizare peste sate, aduce și apa bună și proaspătă în curțile oamenilor, face și o stație de epurare cu 2 milioane de euro și se mai ocupă, inclusiv în timpul liber, și de reabilitări de școli, cămin cultural, biserici, drumuri și toate celelalte lucruri care alcătuiesc cel mai firesc tablou al unui program de dezvoltare într-o primărie? Da, poate, vrea, știe cum. Pentru că el și ceilalți ca el au promis și au făcut ceea ce orice om care nu poartă degeaba tricolorul pe piept, pe la festivități, se respectă și își respectă cuvântul dat. Vorbește mai puțin, – culmea- nu vrea să fie lăudat și face. Se ține de promisiune. Toți primarii sălăjeni sunt egali în drepturi și obligații. Toți au porția lor, dacă știu când și cum să o ceară. Și toți o pot primi, dacă sunt harnici și iubesc comunitatea care i-a ales. Există comune în Sălaj în care îți este mai mare dragul să ajungi. Se vede locul sfințit de om. Se vede implicarea, efortul, se vede dorința de a-i face pe oameni să trăiască mai bine. Dar există și multe locuri în care imediat cum ai intrat, cauți ieșirea. Acolo unde cei care conduc încep mereu cu justificările. Încep să se plângă cum că “moștenirile de tristă amintire” de la vechii edili nu-i lasă nici dacă sunt la al doilea ori chiar la al treilea mandat, să se dezvolte. E ca un blestem, oameni buni! Pe tine, primar PNL, te-a blestemat ăla de la PSD să nu te mai dezvolți în veci. Ție, primar PSD, ți s-au făcut vrăji și descântece să nu poți duce o asflatare sau să nu poți termina o canalizare în 10 (zece) ani. Dincolo de orice glumă sau supoziție aberantă, adeăvrul ne zburlește părul. El iese la suprafață așa cum iese uleiul deasupra apei, mereu. Oamenii pot fi mințiți. Pot fi ademeniți, iar acum, din această toamnă care ne bate la ușă, va începe din nou frământatul gogoșilor. Nimic nu poate fi mai aducător de lumină în mințile noastre decât cei doi ochi pe care fiecare dintre voi, sălăjenii, îi aveți: folosiți-i. Priviți cu mare atenție în jur. La poarta casei, pe strada pe care locuiți, în toaleta pe care o aveți sau nu, în casă. Atingeți pereții școlilor, priviți acoperișurile, drumurile lăturalnice, atingeți zidurile clădirilor importante, admirați sau ba, obiectivelor de patrimoniu. Priviți și în sus, către iluminatul public, dar mai ales în jos, către asfalt. Treceți peste poduri, dacă le aveți, mergeți cu copiii în spațiile de joacă – dacă le aveți. Amintiți-vă ce vi s-a spus acum aproape patru ani și încercați să nu uitați până anul viitor, după ce trageți linie. Cei care au făcut, și sunt mulți care au făcut, vor primi, poate, răsplata voastră, printr-un nou vot. Cei care n-au făcut, și nu mai interesează pe absolut nimeni de ce NU au făcut, trebuie să primească ceea ce este firesc din partea voastră, a oamenilor care îi alegeți pe acești oameni care v-au dovedit, chiar și două mandate la rând, nimicul.