Nesimțirea – o prezență constantă

Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am săturat de nesimțiți și nesimțire. Știu că nu interesează pe nimeni părerea mea, știu! Și ceea ce mai știu este faptul că nesimțirea a ajuns la rang de virtute. Să-ți arunci chiștocul de țigară sau ambalajul de la meniul zilei pe geam și apoi să urli în gura mare că cei abilități cu ordinea și curățenia nu au ajuns să-ți strângă mizeria din ogradă mi se pare o lipsă totală de bun-simț. Oricât încerc să mă adaptez la astfel de situații, nu pot! De-a lungul timpului am avut prilejul să întâlnesc tot felul de oameni: mai buni, mai răi, hotărâţi ori delăsători, tupeişti şi nesimţiţi. Cert este că nesimţirea unora se manifestă la superlativ! Prin tot ceea ce fac, zi de zi, demonstrează că în gena lor naturală nesimţirea deţine un procent majoritar în dauna altora. Nu știu alții ce părere au, dar eu cred că nesimțirea, alături de corupție, audegradat societatea și o ucid, zilnic puțin câte puțin. Se vede, nu? Întâlnesc zilnic nesimțiți. Se cred așa interesanți când scot, pe cea care o numesc gură, cuvinte doveditoare de putere și virilitate și nu-s deloc nici interesanți și nici inteligenți. Desigur, e părerea mea și sunt convinsă că nu are nici cea mai mică importanță. Nesimțirea este categoric ca un virus redutabil cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. Pe stradă sau la supermaket, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc. Reprezentanţii acestei categorii au creat un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi. Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E violent și prezent peste tot, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Dai de el unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi-l vezi la televizor în diferite ipostaze și funcții.

3 Thoughts to “Nesimțirea – o prezență constantă”

  1. […] Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am săturat de nesimțiți și nesimțire. Știu că nu interesează pe nimeni părerea mea, știu! Citeste mai mult […]

  2. […] Nu știu alții cum sunt, dar eu m-am săturat de nesimțiți și nesimțire. Știu că nu interesează pe nimeni părerea mea, știu!  » Mai multe detalii […]

  3. Vai de noi

    Părerea mea e demult că societatea în care trăim e o jungla,nu ne sunt aparate drepturile ,legile sunt încălcate de o categorie de neoameni,nebunii umbla liberi pe strada,cerșetoria nu e combătută ,abandonul școlar este tot mai mare,copii nasc copii samd,fiecare pt el,atât,lipsește bunul simt,educația,simțul civic,empatia,și cel mai de preț cuvânt Respectul,fata de ceilalți și de noi înșine!

Leave a Comment