Nesimțirea – o boală contagioasă

M-am săturat de nesimțiți și nesimțire. Mă irită terbil. Știu că trebuie să suport uneori nesimțirea altora și ceea ce mai știu este faptul că nesimțirea a ajuns la rang de virtute. Cert este că nu știu cum trebuie să procedez în astfel de situații când întâlnesc câte un nesimțit. De gât nu pot să îl iau, să ridic tonul… nici așa, iar legea pumnului sau a palmei nu știu să le aplic. Palma mea e mică, pumnul la fel. Știu că nici cu idiferența nu rezolv nimic. Zilele trecute la spital am dat de un astfel de specimen. Era grizonat și părea „om de treabă” cum se spune în popor, dar când l-am văzut că se bagă în fața altor bolnavi, care stăteau la rând, mi-a crescut cortizolul și adrenalina. Nu m-am putut răbda și i-am spus că înaintea lui sunt alții, veniți cu noaptea-n cap pentru internare și analize. A început să gesticuleze și mi-a spus că nu e treaba mea. Într-adevăr nu era treaba mea, dar văzând cum unii stau în cărucior, stafidiți de boală mă gândeam că poate le vin în ajutor. Cu siguranța, dacă eram doar noi doi riscam nu doar sudalme, ci poate câteva îmbrâncituri. M-am uitat la el cu dispreț și atât. Nu știam ce să-i spun, eram totuși în spital unde nu e cazul de ceartă, nervi și tensiune. La spital nu merge nimeni de bucurie ci, de nevoie. Chiar mă gândeam la medici. Oricâtă stăpânire de sine ar avea sau oricât de liniștiți ar fi, la un moment dat, cu astfel de pacienți nu au cum să se comporte impecabil. Eu nu aș putea. Și nu e vorba despre bolnavi sau pacienți cu afecțiuni psihice, nu! E vorba despre nesimțiți, care își cunosc foarte bine interesele și fac orice ca să își rezolve cu rapiditate problema. E plină lumea de nesimțiți și par să se descurce foarte bine. Am avut prilejul să întâlnesc tot felul de oameni: mai buni, mai răi, hotărâţi ori delăsători şi nesimţiţi. Cert este că nesimţirea unora se manifestă la superlativ! Nu știu alții ce părere au, dar eu cred că nesimțirea alături de corupție au degradat societatea și o ucid, zilnic puțin câte puțin. Se vede, nu? Și încă ceva: nesimțirea e contagioasă!

One Thought to “Nesimțirea – o boală contagioasă”

  1. […] M-am săturat de nesimțiți și nesimțire. Mă irită terbil. Știu că trebuie să suport uneori nesimțirea altora și ceea ce mai știu este..  » Mai multe detalii […]

Leave a Comment