Megalomania nu ne duce în rai

Catedrala Mântuirii Neamului, o mostruozitate de clădire, pentru care vor fi cheltuiţi 600 de milioane de euro, este cel mai scump proiect imobiliar din România de după Revoluţie. O parte din banii ăştia provin din buzunarul românilor, indiferent că-s ortodocşi, catolici, protestanţi, adventişti, baptişti, penticostali ori atei. Nu i-a întrebat nimeni dacă sunt de acord ca taxele şi impozitele pe care le dau statului să fie folosite pentru construcţia acestui edificiu, mai ales când există atâtea sectoare ce ar avea nevoie urgentă de finanţare. 5 milioane de lei s-au evaporat, în 2009, din puşculiţa statului în conturile Patriarhie Române. În 2011, alte 10 milioane au avut aceeaşi destinaţie, sume completate de cotizaţiile primăriilor de sector. În tot acest timp în care statul îşi manifesta mărinimia, spitalele urlau din cauza lipsurilor ori erau închise, sute de şcoli aveau wc-ul în fundul curţii şi o grămadă erau desfiinţate.

O altă hardughie sfântă, de 1.442 de metri pătraţi, va fi ridicată pe plaiurile sălăjene. Viitorul sediu al Episcopiei Ortodoxe din Sălaj mai are puţin şi-şi va putea primi, cu braţele deschise, “locatarii”. Estimată la 5,6 milioane de lei, investiţia a fost posibilă graţie dărniciei pe care au dovedit-o administraţia judeţului, agenţii economici şi credincioşii cu suflet mare. Banii s-au strâns fără prea mare osteneală, în ciuda crizei economice care ne-a fript pe toţi la buzunare. De la bugetul Sălajului, Episcopia a primit două “cadouri” în valoare totală de 400.000 de lei. Ca să aibă şi presfinţitul Petroniu o reşedinţă a lui!

Nu că ar ţine cineva cont de poziţia mea, dar mie nu-mi convine ce face statul cu banii munciţi de mine. Iar poziţia mea nu are nicio legătură cu religia ori cu credinţa. Faptul că aruncăm cu bani în ridicarea de biserici, catedrale ori sedii de episcopii nu ne ţine de foame. Şi nici nu ne face mai buni, mai smeriţi ori mai fără de păcat. Nu ne netezeşte drumul spre poarta raiului şi nici nu ne asigură un locşor pe vreun norişor. Nu face altceva decât să satisfacă orgoliile şi ambiţiile mai marilor bisericii. Biserica ar fi trebuit să se descurce pe cont propriu, mai ales că beneficiază de un statut aparte în toate afacerile pe care le derulează. Şi nu-s deloc puţine! Niciun leuţ din cei pe care îi dai când cumperi vreun obiect sfinţit, când ai un botez, nuntă ori înmormântare nu se întoarce la stat. Asta pentru că biserica ortodoxă este scutită de la plata impozitelor.

Şi-atunci, unde-i dreptatea? De ce să fim noi, ăştia mulţi, cu sau fără credinţă în divinitate, luaţi drept fraieri?

5 Thoughts to “Megalomania nu ne duce în rai”

  1. eu

    Subscriu intutotul la cele de mai sus.Presedintele Consiliului judetean isi asigura o parte din voturi prin darnicia sa.

  2. Anonim

    Ca mare dreptate ai, Andeea! Dar pana la Dumnezeu,ne mananca,,sfintii,,popi, episcopi, ,,alesi,,, cu toate ca ar trebui sa stie pana si ei ce a spus Domnul-,,Unde sunt doi in numele meu, acolo voi fi si EU,,.
    Iar pt. asta trebuie doar credinta si dragoste adevarate, fara yiduri si cladiri.

  3. Anonim

    mai adauga la asta si campania electorala ce se face in biserici sau in proximitatea lor, duminica. Candidatii profita de orice, unde se strang o mana de oameni sunt si ei prezenti, iar preotii te indeamna sa mergi la vot. PACAT, avem nevoie de biserica, dar nu in modul asta!!!

  4. Anonim

    eu zic ca pe masura acestor cladiri ar fi niste preoti roboti,bateriile n-ar costa cat salariul si altele,n-ar pacatui nici cu gandul la cele lumesti mai ales la femei

  5. noma

    no tibi nu ai bani de fundatia acasa care recupereaza oameni dar ai pt episcopie care ii ingroapa

Leave a Comment