Ipocrizia școlii

Daniel Săuca
Sinonime la ipocrizie, după dicționare: duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism. Aș adăuga prostia, lipsa de viziune, lipsa de profesionalism.
Sistemul de învățământ poate fi ipocrit? Sistemul, destul de probabil, nu. Se știe, „sistemele”, de orice tip, pot fi pervertite, „virusate”, dar nu li s-ar putea atribui, colectiv, atribute umane. O variantă. O alta mizează pe un tip de înțelegere ce presupune că orice sistem „ia chipul” celor care îl compun, cu influențe sau nu din afară. Explicații, posibile explicații sunt destule. Să ne înțelegem, de dragul articolului: cei care conduc un sistem, în cazul de față cel de învățământ, sunt ipocriți. Hai, poate lipsiți de viziune. Și de profesionalism. Și nu numai ei.
Ce vrăji au mai făcut onorabilii din acest minister, condus nici ei nu știu de câți miniștri? Au emis/comis un nou statut al elevului român. Normal, printre zeci de reforme, statutul ăsta „ardea”…
La „drepturile” elevilor, printre multe inepții și lucruri bune, e scris și despre posibilitatea ca elevii să își evalueze profesorii. Copiii ar avea dreptul de a oferi „feedback” semestrial cadrelor didactice care predau la clasă, prin fișe anonime. Acestea vor fi completate la clasă și predate cadrelor didactice în vederea identificării celor mai eficiente metode didactice.
Un alt articol din statut ar reglementa dreptul elevilor de a contesta rezultatele evaluării la lucrările scrise. În situatia în care argumentele prezentate de cadrul didactic nu sunt considerate satisfacătoare, elevul, părintele, tutorele sau susținătorul legal poate solicita, în scris, conducerii unității de învătământ, reevaluarea lucrarii scrise. Nu se poate solicita reevaluarea probelor orale sau practice.
Noul statut al „școlerului” post-mioritic poate fi deja „vizualizat” pe net, așa că nu mai obosesc să redau alte „prevederi”. Poate vă obosesc cu întrebarea: nu e cumva o nouă dovadă de ipocrizie în „sistemul” învățământului românesc?
P.S.: Răspundeți, vă rog, după ce citiți tot „documentul”. Mulțumesc!

3 Thoughts to “Ipocrizia școlii”

  1. Anonim

    eu cred ca de drepturi suntem plini, drepturile minoritatilor,minoritati sexuale etc, in sus in jos, DAR, obligatii cine mai are, cine mai munceste in tara asta, cine mai respecta legea, de cei 7 ani de acasa si legea morala nescrisa a bunului simt cine o mai respecta?, cred ca dincolo de drepturi privind telefoanele si notele mai important erau dreptul de a saluta pe strada de a fi civilizat de a nu distruge autobuzul, de a nu fuma, de a nu consuma alcool,droguri si energizante, de a nu distruge scoala si aparatura ei, de a te apleca sa iei mizeriile care le arunci pe jos etc, si mai ales dreptul sa fii responsabil pentru actiunile tale, nu mojic sau manelist la scoala cu orice pret.

  2. Tăunu

    Întradevăr, tâmpenia miniştrilor din educaţie a atins culmea, cică elevii o să dea note profesorilor. Asta în timp ce în şcoli violenţa a ajuns la maxim, prostituţia este în floare ba, elevii au trecut de la tradiţionala ţigară din WC-ul şcoli, la droguri. Dobitocii din minister reacţionează la astfel de cutremure din învăţământ cu , cică, drepturile elevului. Incredibil, azi un elev poate să-i dea în cap directorului, la propriu, iar directorul nu poate să- exmatriculeze decât dacă-i găseşte altă şcoală care să-l primească. Toate aceste legi sunt făcute de leprele de parlamentari care-şi dau salarii sfidătoare şi pensii speciale neruşinate !

  3. Anonim

    Străveziu și searbăd text, dle Săuca. La ce te pricepi?

Leave a Comment