În vremurile grele se văd oamenii buni

Adrian Secelean

Oamenii sunt precum cărțile. Unele înșală cu coperțile, altele surprind prin conținut. Trebuie să ne amintim că avem prea puțin timp și, de fapt, prea multă bunătate, pentru a ne răzbuna rănile. Vrem, nu vrem, viața ne învață să fim puternici, dar și buni. Nu trebuie să îngenunchem în fața răutății și ce mai indicat este să trecem pe lângă ea, ca și cum n-ar exista! Oamenii buni sunt din ce în ce mai rari, dar…sunt! Molipsiți-vă de la ei!Oamenii dobândesc răutatea din teamă, din frustrare, din abandon, din durere, din ușurința de a reacționa brutal, impulsiv. Efectiv, otrava asta, răutatea, nu ocolește pe nimeni! E un mecanism de adaptare! Cert este că în vremurile grele se văd oamenii buni. În zilele de astăzi, în vremurile grele, bunătatea oamenilor se poate observa din ce în ce mai puţin, pe alocuri ea lipsind cu desăvârşire. De la banalele formule de salut prin care se arată respectul faţă de cei apropiaţi şi nu numai, până la facerea de bine, considerată de unii atât de complexă, amabilitatea, îngăduinţa sau generozitatea par mai degrabă a fi ascunse pe un vârf de munte sau într-o groapă abisală, astfel încât oamenii să nu mai poată ajunge cu uşurinţă la acestea. Există momente în viaţă când pur şi simplu simţi că trebuie să fii tu acela care reuşeşte să ajungă în vârful muntelui pentru a putea reda libertatea bunătăţii ce a fost, mai degrabă, blestemată de societatea actuală să stea în umbră, ascunsă. Mi-am dat seama că fără un gram de bunătate nu ne-am mai putea numi oameni. Doar omul, fiinţă înzestrată cu conştiinţă, este capabil să facă diferenţa dintre bine şi rău, aceste două noțiuni reprezentând cei doi poli ai axei noastre morale. Constat însă, cu mare dispreţ, că într-o societate în care există o răsturnare de valori, bunătatea nu mai este înţeleasă drept calitatea supremă, ci este batjocorită, confundată cu slăbiciunea şi inadaptarea la ”jungla” vieţii. De aceea, cu atât mai mare este meritul celor ce reuşesc să rămână buni în împrejurări vitrege, ei fiind acele fiinţe luminoase, spirite superioare, de care se leagă speranţele celor neajutoraţi, umiliţi sau defavorizaţi. Bunătatea este o trăsătură de caracter, o atitudine ce se manifestă prin înclinarea spre a face bine. Ea este prezentă în fiecare dintre noi, doar că trebuie să fim capabili să o găsim. Drumul până la acest gram de milostivire ce se regăseşte în interiorul nostru poate fi unul scurt şi plăcut sau, din potrivă, unul abrupt, sinuos. Îngăduinţa este deseori o întruchipare a persoanelor dragi, care ne iartă cu blândeţe greşelile şi ne conduc cu înţelepciune pe drumul vieţii: mama, prietena, prietenul, mentorul, ocrotitorul, binefăcătorul. Deşi trecută adesea neobservată, bunătatea, reprezintă însăşi calitatea vieţii. Alexandru Vlahuţă spunea: ”Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o pricepi direct cu sufletul”. A fi o persoană bună este un atribut al sufletului frumos, al caracterului nobil ce trebuie apreciat la adevărata sa valoare, oriunde este întâlnit, el fiind adesea asociat cu iubirea.

Alte articole

Leave a Comment