Europarlamentarele, logica şi vaca de muls

Chiar dacă nu vă vine să credeţi, oficial, campania electorală pentru cele mai nepopulare alegeri a început vineri. Deşi, practic, peste mai puţin de o lună, va trebui să alegem politrucii români care urmează să ne reprezinte în Parlamentul de la Bruxelles, apatia care ne-a cuprins arată, încă o dată dacă mai era nevoie, că românul s-a scârbit până la refuz de politica dâmboviţeană promovată până în cel mai îndepărtat colţ al ţării. Cu toate acestea, stimabililor, putem spune fără a greşi că, oficial, România a intrat în „febra” politică a alegerilor europarlamentare. Şi, chiar dacă interesul „plebei” este unul care de abia ajunge la genunchiul broaştei, competiţia dintre politruci va fi acerbă, în condiţiile în care României i s-au alocat doar 32 de locuri în viitorul Parlament European, cu trei mai puţine decât în mandatul care tocmai se încheie. Cu alte cuvinte, vaca nu mai are lapte pentru toată lumea, motiv pentru care bătaia pe uger va fi mult mai aprigă.

Din nefericire, reducerea numărului de locuri în Parlamentul European nu a atras după sine, cum logic ar fi trebuit să se întâmple, şi îmbunătăţirea calităţii candidaţilor. După cum se poate observa, liderii principalelor partide româneşti au avut grijă să-şi plaseze preferaţii pe locuri eligibile, între alţi câţiva protejaţi, pentru că, în cazul de faţă, votul e pe listă. Adică la grămadă, şi nu nominal. Cu alte cuvinte, eurocandidaţii se cam ascund în spatele listei de partid, în loc să se înfăţişeze electoratului în toată splendoarea lor. Nu doar în campania electorală, ci cât se poate de des pe tot parcursul celor cinci ani de mandat. Am uitat să vă spun că un astfel de mandat este plătit lunar cu peste 6.000 de euro, şi asta fără a pune la socoteală diurna zilnică de 304 euro. Deci, chiar dacă vaca nu mai are lapte suficient pentru toată lumea, acesta pare să fie unul de calitate.

În mod cert, dezinteresul românilor faţă de aceste alegeri este justificat, în special, de dezinteresul europarlamentarilor noştri în a-şi prezenta şi explica activitatea legislativă susţinută la Bruxelles. Lipsa acestei banale preocupări a condus, evident, la un dezinteres general, pe măsura informaţiilor primite. Câţi dintre dumneavoastră aveţi habar cu şi despre ce-i vorba în ecuaţie, mai precis în activitatea celor care v-au reprezentat până acum la Bruxelles? Puţini, sunt convins. Poate singurele „flash-uri” pe care le mai avem cu privire la activitatea parlamentarilor noşti, în Parlamentul European, o au în prim plan pe Eba, cu şi bâlbele ei, şi pe Gigi Becali, cu isteriile lui. În rest, linişte şi pace. Dar o linişte plătită cu bani mulţi, foarte mulţi. Iar dacă dezinteresul este maxim atât din partea lor, a politrucilor, cât şi în partea noastră, a electoratului, logica bunului simţ mă obligă să întreb: de ce am mai vota la europarlamentare?